(Despre respect și bunul simț)
– Nu trece o zi, o oră, o secundă să nu auzim în noi rugămințile adevărului, totuși de cele mai multe ori le ignorăm. Aceasta este intrarea în relele de care ne vom plânge ulterior!
– În vreme ce bunul simț își păstrează calitatea sa umană, obrăznicia proliferează și ea socotindu-se cu nerușinare cap de elite!
– Fiecare necaz are o cauză, deseori ascunsă în prea binele ce a nesocotit bunul simț, măsura, de cari nu va trebui să uităm niciodată!
– Când obrăzniciei îi trântești ușa în nas, va fi prima care să te dea în judecată învinuindu-te de lipsă de bun simț. Deci are si ea idea acestei calități, dar nu e pentru ea ci pentru alții!
– “Obraznicul mănâncă praznicul” zice proverbul – însă numai odată pe AN, în restul zilelor nu-l va mai invita nimeni la masa smereniei!
– Din cauza bunului simț deseori ai de suferit, dar, ai să observi mai târziu că ești iubit și nici prietenii nu te mai ocolesc!
– Obrăznicia împrumută inorongul vântului, unde nu gândești acolo ajunge – cică împarte altora onorurile sale!
– Fiindcă sălășluiesc în om, puntea dinspre obrăznicie spre bunul simt o face întotdeauna munca si efortul, iar dinspre bunul simț spre obrăznicie o face lenea!
– Conștiința mea nu a reținut niciodată fumul ideologiilor trecătoare, și am rămas om natural, chiar dacă ideologia comunistă venea încă din vremea când veneam si eu pe lumea asta din dragostea părinților mei, mai ales ca nici ei (părinții) nu vor în definitiv decât să-și vadă odraslele pline de bun simț și cu așezare în viitoarele lor familii!
– Bunul simț îl separă pe om de animale, obrăznicia îl apropie!
– Legile universale își împlinesc menirea lor existențială cu o divină exactitate, omenirea greșește numai fiindcă nu caută adaptarea potrivită, ba și caută anularea acestora, a însăși creației lui Dumnezeu cel Veșnic! E ca si cum ai vrea să ieși din tine și nu ai unde merge! Însăși Moartea ne așează tot în aceste legi divine, spre a ști unde dispărem!
– Obrăznicia este calea pierzaniei care vine prin lăcomia oamenilor, iar bunul simț este calea vieții care vine prin har dumnezeesc. Ce se înțelege mai greu e ca si harul va avea armonia contrastului, al fericirii și al suferinței, iar omul are aceasta libertate a alege!
– Să ne alegem bine prietenii spre a nu fi cuprinși în proverbul popular care zice, ”s-a întâlnit tusa cu jiunghiul”.
– Sa alegem calea naturala a iubirii, a bunului simț, să nu ne dedăm obrăzniciei față de semenii noștrii – căci victoria acestei căi nu va avea durabilitate, ba încă poate sfarși în suferință!
-Istoria este oglinda făpturii omenești, dar după invadarea obrăzniciilor, această oglindă s-a încețoșat mult!
-Însăși sfințenia omului vine pe calea bunului simț, astfel unde acesta va lipsi, nici sfințenie nu va răsări!
(Cine are urechi de auzit să audă, ochi de văzut să vadă.)
—————————
IOAN MICLĂU-GEPIANU
Cringila, N.S.W
Septembrie 2020