Marea
Razele aurii de soare se oglindesc în mare,
valuri înspumate vin repezi din larga zare
o perdea de azur îmbracă în liniște depărtarea,
se pierde privirea ușor admirându-i splendoarea.
Cu o trena aurie se învăluie plaja în blândul răsărit,
valurile din larg ajunse la țărm se sparg necontenit
mă las cuprinsă în mrejele iubirii cu gândul hoinar,
ce-mi țese vise magice ce-mi par că nu au hotar.
Vibrează doar trupul sub o adiere venită din larg,
noian de trăiri se pierd în timp ce valurile se sparg
din vise adun clipele minunate și le strâng în gând,
în ochii izvorăsc lacrimi de dor ce pe față îmi curg.
Aud duioasa simfonie ce marea o cântă neliniștită,
printre șoapte simt inima în piept ce-mi bate neobosită
adie briza și-n vâltoarea valurilor ce ating țărmul mării,
din vise mă trezesc zgomotele ce vin din largul zării.
Rămân pentru o clipă să admir splendoarea marii
și-n tăcere privesc cu uimire imensitatea depărtării
tresar când stropii de apă din valuri ușor mă ating,
împreună cu pescărușii în suflet iubirea mării o strâng!
Când în suflet iubitor
Când în suflet iubitor zorii zilei îmi cânta iar caldă Iubirea,
simt strălucirea razelor de soare ce-mi inundă privirea
se înalță într-un zbor lin spre cerul senin gândul călător,
dăruind inimii mele trăiri neuitate născute dintr-un dor.
Țin în brațe un buchet de macii din lanuri cu spice aurii,
ce-au înflorit din iubire în nopțile cu raze de lună argintii
însetată de dor mi-e inima mereu din lungile așteptări,
ce a învățat că nimic nu este greu să dăruiești iertări.
Mii de lacrimi au curs de sub pleoapele tremurânde,
din doruri aprinse ce un suflet iubitor le poate cuprinde
azi, în roua dimineții florile se scaldă în raze de lumină,
gingașe îmi surâd iar frumusețea lor îmi fac ziua senină.
Când în dimineți macii sângerii așteptau iarăși zorii,
gândul compunea simfonia iubirii venită din largul zării
mă simțeam iubită și dorită fiind îmbătată de miresme,
un suflet iubitor venea mereu cu doru-i să mă cheme.
Și-n păr îmi puneam cu drag coronițe din flori de sânziene,
dorințele se împleteau în trăiri ce- aș fi vrut să-mi fie eterne
dar prin blânde adieri de vânt petale macilor lin se scuturau,
ochii printre lacrimi le priveau și-n tăcere pe față-mi curgeau.
Iar plouă din norii albicioși
Iar plouă din norii albicioși
cu stropi mari de ploaie caldă de vară,
mă întorc cu gândul într-un amurg
când ne-am întâlnit întâia oară
pe alei cu teii infloriți din parc
ne plimbam fericiți ținându-ne de mană,
doar ploaia caldă ne îmbrățișa
precum în basme o zână bună.
Trecută vreme din ziua în care cu drag
din iubire inima mi-ai dăruit,
noi am rămas la fel având în inimii
iubirea ce cu magie ne-a unit
s-au scuturat în adieri de vânt
petale înmiresmate din bătrânii tei,
iar noi am rămas uniți
chiar și acum când ne plimbam pe vechile alei.
La tâmple fire de argint ne împodobesc
dar tu la fel de tandru îmi zâmbești,
iar ploaia caldă de vară ce cade peste noi
cu stropii mari ca în prima zi o îndrăgești
ploaia ne-a învățat că nimic în viață
nu este întâmplator și nici greu
când iubești ierți greșeala celui de lângă tine
și îi ești alături la bine și la greu!
——————————-
Maria HOTEA
Iulie 2020