31 iulie 1974
Tata mama
Nană iubită,
Ai treierat tu, și noi cu tine, te-am dus mai înainte în brațe și și mai înainte în noi, iar acum te sărutăm cu o dumnezeiască iubire. Ai fi vrut o poezie în jurnalul pe care mama ți-l va scrie, o ploaie de confetti ce fac păpușile să cânte? Hai, Nana, să vedem doar oglinda noastră de la ruperea turtei tale. Stai pe pat, nu e șapte, ți-au venit nașii din America, iar cu somnul tău, salut, zici pa și te întorci la mămăița. Mama îți face reclamă plecând la serviciu. Și te sărutăm.
12 sept. 74
Nicăpăinede
Diana
es / os / pa as da
măi mă mo
29 sept. 74
Plimbare în Berceni Sud V, arătarea soarelui, exerciții la bătător – părculețe nu-s încă; strigăt în puțuri; valuri de lut verde și nuci numeroși; mai mult decât o emisferă cerească, amintirea și pomenirea Romei.
Nana, azi am fost la vaporean să declarăm electricele și nu era și am ajuns la ședință cu maiorul și plutonierul sectorist, în spălătorie, lumea căsca gura la maior, care povestea din decretul 153, ce închisoare iau cei care își alungă soțiile, care nu ajută la înfrângerea calamităților, care nu spun(e) numele vinovaților. Tu te-ai plictisit și-n fumul lor ai adormit pe umărul meu.
Am stat tot timpul împreună, am dormit, ne-am povestit, tu ai spus cum face măgărușul (i/ha), gâsca, ursulețul, purcelușul, Nana, și toate ființele; dacă zici tataia, spui și cărnii cacaia și babaia, bau-bau-lui. Ce bine petrecem noi – și după părerea ta. Fotografiile de astă-vară au ieșit faine.
Mi-e dor de tine și când suntem împreună. Clovnului, să mă ierte că i-am cântat: Are/părul roșu de jidan/și în ochi câte un ban/și mai are o vioară/ da n-o ține subțioară/că-i jidan/nu e țigan. Franceză ai început cu soleil, ba cu vivez votre vie/Allez en Roumanie, plus că seara ai ales, ca de obicei – era cu foi rupte – le plus petit Larousse și l-ai citit (ie-te).
30 sept, 74
parliamo con il zmeu
io sono Nana tu?
E mio padre ti ama
perche ti amo io
e dico venga venga
signor zmeu
che viene anche
la signora
la signora luna
luna luna et il zmeu
hanno detto aoleu
Miky mi hai datto questi fiori
ma la tua anima
non e la mia
Miky, perche mi hai indolorato?
Io sono Miky
ti sono portato i fiori
ma mia anima
c’e nel cosmos
O, cara mia Minnie
o cara mia mia
uno due tre
poc poc poc poc poc poc
în fotolii, între noi busuioc
canarul nu fluieră deloc
dicționarul cel mic
dansul din buric
Na na na fluierătură
fluierătură na na na
Ți-ai inventat jocul rezemătoarea fotoliului: mingii, moșnegi pupați (doar Pinocchio, să nu-i mai mănânci nasul… că tot crește), Miki, Minnie – le arunci din spate, pe deasupra spătarului, să pice, nevăzuți, în fotoliu, cu zgomot, ca-n prăpastia de dincolo a iadului. Dacă îți aduceam toate jucăriile, umpleai prăpastia.
1.X. 74
neneata, cacaia=carne; călătorie în ț. Ploicică. La policlinică, ajunși, ne chemau dimineața.
19X 74
Astăseară: luna. Până acum: taia (steaua); de aseară: bec și bloc. Astăseară: hopa silabisit, chiar hopa șa sau hopa-hop, cu dans. Cununie-n coșmelie (biserică). Insistă cu babaia și bu (bau-bau), la orice cavernă, chiar din pâine.
Și-a învățat obrazul și și-l înțeapă cu degetul când o întrebi: ai obraz? Unde ți-e cheresteaua? Plăcerea nasului propriu și al celor dragi. Ochii, cu mister. Confuzia frunte-barbă. Căutarea limbii (în gaură de șarpe).
Veta (ta) are succes scontat. De n-ar fi bolnavă, ar fi o nebunie.
Nana mea, ai învățat de acum 2 -3 seri că dacă se întrerupe curentul, și toate dacă se întrerup, Steaua mai stă aprinsă, să i-o arăți lui tata, și luna să i-o arăți mamei, iar noi să te iubim de oriunde, de oricând, Nana mea.
Iubirea ta nu mă cutremură
pe cât bucuria ierbii cu ea în mine
creșteai alunec în sinusuri
neînnăscute mie nici nimănui
cum ni se întâmplă pic
din lună și din stea iar tu
cu degetele toate arătătoare
mă așezi pe vetrele dintâi
să te chem cu ochiul nu cu
obrazul nasul fruntea limba
mă voi pierde ușor cu o răgușeală
până să prinzi de veste cum
cineva se poate pierde ori
o iubeai pe Elisaveta anume
nu n-o iubeai o iubeai pentru
chemarea mea să te înveselească
în chipul neîntâlnit în alt chip
uite că povestea se povestește sieși
tu ai început să adormi
mama și mama te mângâie
de-aș vorbi cu tine știi cu biserică
în călătorii sub cer în timp
mereu m-aș așeza asin
să o pornești să te bucuri
- X. 74
Pantomimonina, pantomimonana, pantopanto mimona mimonina minamimo (prin Berceni, să-i dăm telefon Noanei de mama).
25.X, 74
Donda – donda – donda n dor
Unde ești tu lună, fă
Dopă nor pe după nor
Uite-mă
Dragă Nană, uite-mă.
5 XI 74 B
Ce-o fi furând, căci iar se bucură la ce s-a mai bucurat, la soare, aseară la stea și la ai ei, la somnul pe umăr, pe iubire, de unde să furi, și ce cuvinte, ce jucării, Nana, toate în ochii noștri, din ai tăi, a început să-mi placă și mie cerul, pe senin pe frig.
9 X 74 Berceni
Mita Mița Mița
Face pe pipița
și pe veverița
Frige prepelița
Nana Bu, Nana Poc (Baia). Bau-Bau a mâncat pe Chichi; îi face pa, îi dă să mănânce; țipi, ea bate cu pumnul îm masă; răspunde cerții, cară pe Mița, Gabriela și Petruța una lângă alta pe pat, pe cai, la dans, la Bu. Închide ochii. Plăceri anatomice de recunoaștere. Șterge praful cu cârpa peste tot. Aleargă într-una, dansează oriental, preferă o anume veche a ei muzică, te privește în ochi te râde, îi închide. Citește. Mult, văd că de minute, îmi nenorocește caietul adult; alergia îi mai scade, dar în loc de 3-4 picături de doctorie primea o linguriță – le înghite dumnezeește.
Fotografii după statuile lui Anghel la cărturar – îi spun cum îl cheamă, ea: Kukuda. Monseniorul Ghica. Mi-a luat stiloul, m-a luat și pe mine. Ne privim pe sub nasă, aranjează cărțile după o tactică prelungită, le tasează, trage fața de masă, sare în sus la o ilustrație, cu zgomote, a unor salturi de cascadori, vrea cântece cu poantă pe care să o spună ea și – după – toată ziua – mor, mor, mor -: aaa acum e toamnă (ea:) da. Acceptă exerciții de dans, îmi ridică tălpile, doar atingându-mi-le, până sus spre tavan (reactor atomic), mă ocolește, ca mai înainte masa și fotoliul, mă va săruta la plecare
America, America
e de Nana, e de Nana
e de Nana și de Tata
America, America
Vede bine, aude bine, mirosul nu i l-am mai încercat, pipăitul îmi amintește mângâierea minunii, gustul – generos, manierele, felul de a fi, gândul – epatante.
Luni 11 XI 74 Berceni
(păcat că am întrerupt ieri, când aveam în minte o zi întreagă de minuni)
Astăseară, cu steaua, cu becul, în leagăn, nu încă (o pui și se agață să o dai jos); o mașină pornește motorul în spate, o ia la fugă. Văd un câine, îl reperează, în întuneric. La magazin oferă un pachet cu biscuiți unei fete mai mari (asta trebuia să-l plătească la casierie? Or ieșea spunând, mi l-a făcut cadou, când venea rândul Nanei: ce să plătesc, vezi mata la mine? nu știu încă ce e un cadou; dar îi întindea tot coșul de putea s-o și jefuiască). Am pornit-o pe jos – am și traversat Metalurgiei, la telefoane: dansul cu un băiat mare – călușărește el, din șolduri ea, oriental. Mai și râdeau telefoanele. Mamă-sii, la telefon (A, a, a, acum e toamnă?) DA. (E, e, e, frumoasă vreme e?) E. Ies pe jos, cu o floare, mirosind-o pe rupte amândoi.
(Floare, floricică,
Cine e mai mică?)
Ata
(arătând spre floare)
Cine e mai mică? (Nana)
Ata
Sărind peste noroi, ocolindu-l pe bordură, țintesc un luciu și sar cu stângul, după un salt prin aer începe să mi se scufunde sub greutatea amândurora, moleșitor, plăcut, fluierul drept se izbește de dunga spărturii de asfalt, tot atunci Nana scoate un țipăt, mă trezesc din stângul, o apăr, ca-n băiță, o ridic ca într-o plasă de fluturi, nu mai zice nimic, simt o euforie, încep să-mi extrag piciorul, simt când mi-a ieșit genunchiul, am impresia că laba piciorului îmi râde, eu ce să mai fac, evazat, burlănind, în brațe cu Nana, iar când, după refuzul piureului mâncase mămăligă muiată în zeamă de fasole (!), până ne-am dat seama că e dreasă cu untură, și nici uleiul nu-i e prea permis, la alergia ei, vine vorba că până unde e ea de mare și cum e MALE, MAE, MARE, zice.
20 noiembrie 1974
Nu e (pentru tot ce a fost: o jumătate de măr terminată) male. l eteric. Privirea în ochi. A, a, a. Da. E. Și-arată burtica, umerașul (mișcându-i) ochii închiși. Pasiunea dansului, twist, salturi bruște, genuflexie.
30 XI 74
bobote (brânză)
pupune (păpușă)
(farmecul unui măr)
Draga mea,
Citind în carte, spui cuvintele pe care le știi și silabe: cum ai înțeles că acele cuvinte sunt scrise, unde-ți voi fi citit eu?
Noi suntem afoni. Tu? Vei suferi mult în carieră?
(Vream să fiu trist, am caietul de tristețe în camera cealaltă, doar plătim. Să știi că disperarea ar fi o distracție față de spleen-ul nenorocit provocat de atmosfera politică a țării. Aș fi fost poate un scrib mai răsunător, așa îmi trudesc surdina, refulându-mă în speranța că tu vei împlini, tot sentimental, sufletește, oricând în afara propriilor idei – vei fi o femeie doar – și totuși, vei reflecta așa – dacă atmosfera era cea de la televizor, de ce nu închidea televizorul și așa mai departe, așa este, Nana, Alexandra-Maria Anca X, ori X-Anca. De-ai citi aici mi-ai vedea fericirea dorințelor, să-mi păstrezi numele, visul de renume rămânând să-l ducă mai departe odrăslirea ta. Am deschis fereastra, e lună. O închid, căci Nansi tușește, a adormit de oboseală, umblă la Curtea de Argeș, muncește creatoare în fabrici, o iubim, da?)
Te aud plângând. Plângi rar. Și numai pentru că nu vrei să te culci. A, chiar astă-seară, coborând de pe cai, i-ai răsturnat peste tine și te-ai speriat; cu un reflex mai mult decât cerebral, i-aș fi prins.
Hai să scriem amândoi. De ce-mi iei, dansând, penița, apoi capacul și-a. Ce mâini curate frământă caiețelul diary. Noi te iubeam, vezi bine, ce egoism o fi iubirea, dar pentru tine te iubeam, cum nu știu de acum de-oi putea și tu să te mai iubești (te imaginez la 18 ani – și noi, speriați de ispitele tale).
1 dec 74
Iubită Nana
o să vină gerul
jos e pământul
și sus e cerul
(ea arată)
ta-te, mult t, vocale, silabe de isterie.
Cred că tu nu știi ce e zgomotul și somnul îți e liniștit, visezi liniște.
Tataia, mamaia… dac…dac…ou…na-na…pa…banii = punguța cu doi bani; când citiși cartea cu poze, cu flori, cu copii – pălăria băiatului, floarea de la pălărie, ghetele (mama și ochelarii nu-i arăți niciodată în carte ci acolo unde sunt prin casă ori unde trebuie să fie, ai impresia că nimic nu se schimbă, te învăț să ne batem palmele și vii cu tot corpul, te păcălesc și-mi cazi în brațe, nu te păcălesc eu când spui corpul, nici onomatopeele, nici replicile la poezii.
Te-am mai învățat care lucruri sunt roșii prin casă (când ai văsut cocoșul în carte: banii).
Pantomima ți-e plină, galeșă, inteligentă, îngerească. Plăcerea imensă ți-e să faci ca măgarul.
Nu uiți. În patul mamaiei te zbengui ca pentru a o aminti, te privesc, e și mama, a venit și maica Rina, mă bucur pentru mama mea, mamaia ta cu care te jucai, e la spital, te dorește, n-ar îndrăzni să te cheme în vizită la oncologie.
Doamna Zoe a fost de părere că gesturile mâinilor tale sunt politice, și privirea, ținuta în poza din 30 iulie, color, trimisă de nași de peste ocean.
13 decembrie 1974 B
Un an și jumătate, să trăiești. Mama e la Curtea de Argeș, eu mă bălăbănesc într-un fel de melancolie, de care nu mă vei mai fi crezând în stare. Tanti se întrece cu mine să-ți interzică una și alta. Maică-ta mare, de la spitalul de la șosea, ea mă întristează. Tataia al tău de la Târgoviște, pe care l-ai văzut o dată, de două ori, dar și mie mi-a spus unul că sunt prea palid. Hm, cu mama ne-am fi jucat împreună mai mult.
Speranța de Richard Antony, cu Nana-na-na, nana nana – am luat-o în salturi, în zbor și plutire – nu m-am jucat de fericit între amintiri triste, ce mă temeam să nu te atingă.
Tot n-am aflat ce-nseamnă Acan – oare pantalonașii tăi ce se încheie pe umeri?
Foaie verde Mărior
Am plecat să mă însor
N-am cu cine n-am cu ce
Mărine și Mărie
14 decembrie 1974
(Ploaia) Poaia pouă: pic.
Cascadorii de la Lido
cântă joacă do-re-mi-do
Plăcerea panterei, mai mare decât a focii, recunoașterea în puii de tigru a pisicilor, iată-te și pe tine mai atrasă de tropical, vom fi fiind mai mult nordici, fata mea?
Păpușile miniaturale n-au haz, nu-i așa? Dar ale d-nei D?
19 XII 74
sase (ceas); ciupitură tatei și mamei (de preferință, având pielea mai subțire)
leitmotiv: tata bate bau-bau cu bățul mare
2 ianuarie 1975
Am mers la tataia Nase (pantomimă) și la mamaia Cati. N-am vorbit. Mi-au plăcut peștișorii și i-am mângâiat. Pisicuța neagră semăna cu un ursuleț. I-am smuls de două ori laba dreaptă din față. Tataia i-a înșurubat-o la loc. Până la urmă, înainte de plecare, am stat și pe umerii lui. La Cati, nu. Mi-a dat un pui cu o jumătate de coajă de ou. Mi-a plăcut mie dintre bibelouri.
Am 12 kilograme. Tata făcea socoteala că are 80. Mama se văita și ea. Ce să le faci? Ajunși acasă cu 111, 102 și 95, ne-am culcat, iar seara am stat la televizor. Tata a venit de la baie întors pe dos, îl mușcase un păianjen. L-am masat, cum îmi face mie mama bu. Vărsasem apa pe fața de masă. Acum muiam palma în locul acela și-l îmbăiam pe tata, care s-a vindecat. Curând îi dispăruseră vânătăile și ipohondria.
Spun multe cuvinte, aponiți, nănamăți, acani – p-astea nu le cunosc ai mei. Spun multe propoziții: cheia mau (cheia de învârtit pisica); tata, aida a nana, aida a papa; pom, paă,par(r)te, buni, bune, bine, pâine, mâine, bani.
7 ianuarie 1975
Cine a scris pe perete?
Musa.
Ce-i asta?
Masă
Și aia?
Ușa.
Ce faci tu la oliță?
Caca
Și mai ce?
Pipi.
Ce e ăsta?
Pumn
Ata ade a Nana… Taii… Dăi… Pală… Fok…Phu…pute
Îți bați joc de mine?
Da
Sunt un rahat?
Nu.
Mă iubești?
Daaa!
Îmi scoți un dinte?
Da.
Îmi dai un sărut?
Da.
Vrei luna de pe cer?
Da.
S- bat pe mama?
Da.
Să-i dau na-na lui Nana?
Da.
Lui Bau-bau?
Da.
Ești frumoasă?
Nu.
Să te bată mamaia?
Da.
Unde?
Ata (arată coada)
punu (săpun)
Cine e ăla?
Nenea.
18 – 19 I 1975
Spune orice cuvânt, cântă orice melodie, dansează orice dans:
Trei moșnegi cu plete sure
S-au dus și ei la pădure
Și-ntâlniră un zapciu
Și făcură toți: haptiu.
A spus film.
Ce faci, nene Leonardo?
Ce să fac și eu, pictez.
Să scriu mama?
Da.
Nana Babana?
Da.
Tata prostu?
Da.
Ce-a spus astă-seară? Haptiu. N-a spus că mă-sa vorbește ca o moară stricată și a plâns când m-am prefăcut că o pleznesc. Îl recunoaște pe tataia (în desen, bașca Nene, Bebe, Tanti, Pasăre/Pape).
Les debuts du Calcul (Paris, 1965). A deux volent les hirondelles. Pour l’enfancon. Je m’en vais au bois.
Un nez, deux yeux,
Une bouche, deux oreilles,
Un cou, deuz bras,
Une tete, deux mains,
Une poitrine, deux jambes,
Un ventre, deux pieds
Tout cela est a moi.
1, 2, 3, je m’en vais au boi,
4, 5, 6, cueillir des cerises,
7, 8, 9, dans mon panier neuf,
10, 11, 12, elles sont toutes rouges.
Jean-Jean, notre bon marchand,
Ne vend que des anes blancs.
31 I 75 B
Încet: – Hai, spune lui tata, ce a făcut cocoșul; spune, a plecat pa, da? – Da. Tare: – Ce-a făcut cocoșul? – Ou.
Încercările cu a fost odată o brânză, copii ei: șvaițerel, caș și cașpăcal, pe unul l-a luat în gură o cioară – cra – mama era când neagră, când împuțită de supărare.
2 II 75 B
Trei moșnegi cu plete sure
s-au dus și ei la pădure
și-ntâlniră un zapciu
și făcură toți: hapciu
Pădurarul dinadins
le răspunse dur: v-am prins,
lemnele furate îs
nu mai ziceți voi nici pâs
Prin pădure prin poene
ne plimbarăm și noi, nene,
mutrele noastre nu-ți plac
ia intră mata în sac.
5 II 75 B
(Mama:) Ține-l de urechi (castronul). Nana se ține de urechile ei. Nana: Bobo; Mama: N-am, o să cumpăr mâine; Nana: Banii… Fon (de ieri, de când l-a instalat)
8 II 75 B
Mama,patu ud. – Ce face afară? – Nine. – Ce-a băut mama? . Fea. – Ce-am în mână? – Gaia. – Cine e asta? – Nașa. – Dă-te-n mă-ta. – mă-ta tu.
10 II 75 B
Sur la route ya des fleurs. Noel des Jacques.
Vine-o cioară jos la moară
Tica tica ta
Să macine grâu, secară
Tica tica ta
Găina cerne făina
Tica tica ta
Și gânsacul umple sacul
Tica tica ta
Hop ș-o rață mică grasă
Tica tica ta
Duce sacul plin acasă
Tica tica ta
13 II 75
Dodo pae șina (să repare mașina). Mama ucă Nana (urcă). Mama pune cap ghină (găină). Nu e cupa (cârpa). Nani, nani, chichi mamii.
16 II 75
Vine boabă
de întreabă
ce faci Nană
bine Boabă
ia taci nană
nu tac boabă
cânt copilului
s-adoarmă
nani nană
nani nană
pui de boabă
bobaboboboba
21 II 75
Orice cuvânt îl reia uneori prescurtat. Replicile încep să fie replici. Mângâie din proprie inițiativă: Gigică sunt eu.
Nea Alecu,
Copilașul cel mai mic
Nu sunt eu, e un pitic.
25 II 75
Mama, puga. – Bine (o ia în mână și strecoară ghiocul deasupra ascuțitoarelor. – Ia decu, mama, Nu pot, mi-e frică. – Fică. – Ia-l tu etc.
26 II 75
Tu știi, Nana, cea mai multă pantomimă
5 martie
Dăîmă fata (castelul de cărți). Să ducă Nana la baie. Să mănânce Decu mamaia. Să umbe fata.
10 martie 75
Să pape mee Nana
Să vobească tata a fon
Să nu cadă Nana
Să facă Nana Baie
Pune mamă decu tor
Să nu umbe Nana
Apici (pe aici)
Tată, pune a oc apii
În bațe a mama Veta
21 3 75 B
Aseară, vizita Florinei Velcescu, cu părinții ei (părerea lor, că F. a fost fericită, a mea, că și Nana). S-au învățat repede una cu alta, s-au așezat între jucării, au mâncat portocale și chiar perișoare. Florina are sintaxă mai puternică, Nana – fonetică (și vocabular? dacă uit că F îi zicea Patouf ursului și nu mo-mo-mo, plus oui, maman). F e mai înaltă (ca mai vârstnică). Buclele blonde i le invidia coana mare.
Astă-seară, după spaima de o oră, de-a stat cu fața înfundată în umărul meu, ca patul de pușcă, și-a luat inima în dinți, ori ne păcălise totdeauna, și a sărutat portretul căpcăunului (bau-bau din Făt-Frumos din Lacrimă).
24.3.75 B
Nu chema, mamaie, cu sacu că e bună fata… Să taie Nana pic geamu cu cheia. De ce? Să nu ină cu sacu.
13 aprilie 1975. Berceni
Uite un copil și pe drum. Ce face? Merge. Unde se duce? Acasă. De unde vine? De la bloc. Ce a făcut la bloc? A jucat cu Nana.
Să vorbim italienește. Nu, e mică fata.
Rața face mac, mac, mac
și mănâncă cozonac
cozonacul e cu mac
face bine la stomac
Câinele o să ne muște
când miroase după muște
Marioara-i taxatoare
stă cu Nana la taclale
cu taclaua, mai încet,
Marițo, dă un bilet.
Ne-am fi dus totuși la zoo, dacă și mama ar fi fost învoită în această duminică și n-ar fi lucrat la a productivă, tata e de sinteză. Ne-om descurca noi, vai, câte ne vom spune, iar mie cine-mi va selecta poeziile?
19 aprilie 1975
Ce mănâncă Nana – cărniță, lapte, bobote? Bătaie.
Nansi urcă pe tricicletă și face două pedale, eu mă răstesc să n-o strice, ea se retrage în fotoliu. Nana, cu capul în poala ei, plângând că mă răstisem la mama ei, iar eu nu observasem.
Ascultă, cu cine vorbesc eu aici? Cu Nana. Iart-o, mamă, pe fată că e cuminte. Te og frumos, mamă. Fop (prosop), faie (farfurie), muăsit (mirosit), băbit (bărbierit).
20 aprilie 1975
Cum îl cheamă pe tata? Nana. Nana te cheamă pe tine. Și mai cum? Aca. Și pe mama cum o cheamă? Mama. Nume n-are? N-are crion.Cine? Mama. Dar nume, cum o cheamă? Tata. Pe mama o cheamă… E mudaă Nana (pe mâini). Da spune cum o cheamă pe mama și te șterg me mâini. Te teg pe mâini eu. Să întreb pe bau-bau cum o cheamă? Bau-Bau. Așa o cheamă? Bau-Bau. Ce-ai visat? Pă pui. Ce face? Câtă. Cum îl cheamă pe pui? Nana. E puică? Da. Și Nana ce e? E cuminte fata. Papă ou? Nu papă.
Vineri 25 IV
Cuminte? Da. Cine-a rupt floarea, s-a rupt singură? Da. Da? Atunci s-o ia ăla cu sacu, stai să treacă, gata, a luat-o, vai, dar dacă nu era vinovată, dacă ea a fost cuminte? Cine a rupt-o? Spune dacă ai rupt-o tu și cere iertare, că te iert, cine a rupt floarea? Fata, iart-o. Te iartă tata, stai așa, gata, a adus-o ăla cu sacu, uite floarea.
Să taie tata mustața, ori s-o lase? N-o taie, lasă, tată, mustața, laso-n pace.
Mă joc cu treiezii. Pune Nana povestea cu ursul.
(nuova guida di Roma, pasiune). E p‘ici tata.
8 mai 1975
Mamă, dă papucii lui tata jos, că nu e bun a copii… Nu pap bobote, că nu e bună a copii, că nu bate vântul… Închid ochii și nu mai vine cu sacu. Fac ca o pisică, tată. Uite-l… Mamaie, nu muri că vreau pe oală… acum, du-te la bucătăie și mori, că stau singura pe oală, până vine mama…Hai picea că e o picee. Foarte bine, eceent.
15 mai 1975
Culcă-te că iar te caftesc. Pap acuma, pisico. Du-te a tata, mamă, că fata se culcă. Cine l-a păcălit pe urs? Vulpea.Cât fac unu și cu unu? Doi. Pân la cât numără tata? Pân a tei. Hai cu sacu, că e descuiată ușa. Nu, că e cuiată.
Tu ești mare, sau mică? Mică. Peste un an cum o să fii? Mică. Peste 2 (3-4-5) ani cum o să fii? Mică. Peste șase ani cum o să fii? Mae.
Da’ unde-o fi, da’ unde-o fi?
Cine, cine, cine?
Mo-ra-rul.
S-a dus să cumpere, să cumpere.
Ce, ce, ce?
Gogoașă.
Să vină iute înapoi.
De ce, de ce, de ce?
Să macine.
Acum înflorește teiul.
Pe urmă se coc prunele
Pe urmă se coc merele
Pe urmă se coc perele
Pe urmă nu se mai coace nimic.
Dar important, dar important
e că acum înflorește teiul.
Macaoaog. Să n-o duc în goapă. Cum e cerul? Bun. Da albastru n-o fi el? Și pe el cine e? Fata. Ia uite, domnule? Da aia ce e? Luna. Și aia? Steaua.
Am mers cu trenul și în față era un negru, foarte decent, cu ochelari, amuzat de Nana, ca toți ceilalți. Ea se cam codea la început, apoi a făcut abstracție. Călătoria în fumul tractorașului-locomotivă hrănea pofta mai mult adulților înscăunați în compartimentele celor două vagoane-trăsură. Dacă s-ar da particularilor, câți români n-ar crea fantezie și jocuri, măcar și bătrâneii cabotini. (Vatican:) extrateritorialita.
17 mai B
Seara am ieșit împreună după un coniac prilejuit de d-na Diaconu, care ne-a învățat cântecul oac-oac-oac.M-am împăcat chiar și cu Nansi pe tutun, iar azi îi cumpăr un Malborro (o țigară pe zi).
23 V 75
Ce-i văzut la zoo? Usu. Și pe mai cine? Vupea. Și? Upu. Și? Tata.
Unde e luna? Acoio. Pe cer? Da. Și ce face? Oacă. Cu cine? Cu fata.
26 mai 1975
ești cât un năpârstoc
să te dau la ghioc
ești cât o iubire
să te dau pe-o tingire
Chie-n caietu fetii… Pucuțune foarte bune… Ghiocul papă și păsărica fetii.
Copiii vacii-vițelul, calului-mânzul, raței-bobocul, caprei-iedul, oii-mielul. Al cui copil e mielul? Al fetii.
30 mai 1975 B
Cum stai învrejurată de jarurile pojarului, înțelept ascultând, gemând, chemând, răspunzând. Ce vrea fata, ceai, compot, lapte? Nu. Atunci, ce vrea fata? Bătaie.
12 iunie 75
Mâine ai doi ani, cum te simți? Bine? Da. Bine. Nu. Mare? Mică. A muți ani.
21 VI 1975
Să vadă fata poaie.
Pe mare suntem marinari
la cârmă-i fata
catargul gata
pânzele albe.
Uită-te a fim că eu mă uit a copii. Uită-te a mine, nu mai chie. Uită-te la oameni, că cântă nenea. Nu se cântă așa. Dar cum? Frumos.
Piticu oșu s-a murdărit.
Uită-te a mine. Am un pui. Nu mai e. L-a luat cu sacu.
A dacului de vupe. Te-ai pisat în pantaloni.
22 VI 75 duminică
1-2-3
fata cântă bine
când mă uit în ochii ei
simt iubire, simt iubire
4-5-6
când o iau în brațe
cânt ca un curcan
american
7-8-9
lună, lună nouă
este noapte
fata doarme
8 IX 75
Ce bine că te-am găsit, Diary, Nana’s Diary, Darling Nana’s Diary, azi în 8 septembrie, după ce ea s-a culcat, a spus Scufița Roșie, a și ascultat-o, Păsărică, păsărea, n-ai văzut pe mama mea…
Am văzut-o la cimea cotea apă și pâgea De ce pâgi mămica mea Pâg de mine și de voi c-a murit tata-n ăboi. Coconiță, știi ceva, nu mai stau a dumneata Petutodefafuie faci atâta găăgie Mai bine mă duc acasă, cutu coșu tai cocoșu pun de cafea că sunt cocoană-n casa mea. Bavo…
Cine se pibă prin casă? Ia pune mâna pe ea. Mă, ia uită-te a mine. Mă faci să râd, ha, ha, ha. Mamă, tu ai păsărică? Da. Și mamaia? Are. Toate avem.
Îmi dai un lob? Nu. Îți dau un milion pe el.Nu. Două milioane, o mie de milioane, adică un miliard, îți pare bine că îți dau un miliard? Da. Îți pare rău de lob? Da. De ce e miliardul? De lobi.
De ce cinci
unu doi trei patru cinci
Nana Maria Vanda Marta Ionuț
De ce cinci, sunt degete?
Nu, copii.
Gemeni?
Nu
Numai Nana?
În poză în oglindă în apă
în umbră în vis
Numai Maria
cu păpuși cu povești cu fete
cu lacrimi cu surâs
Numai Vanda
dintre măști dintre pisici dintre clopoței
dintre trandafiri dintre perne
Numai Marta
de la cântăreți de la elefanți de la trecători
de la sirene de la vrăjitoare
Numai Ionuț
pe statui pe biliard pe lumină
pe timp pe față
nici mănușă
nici carul mare
nici acte
nici ani
nicinci
5 IX 75
Diana,
sub boltită grindă
în sfințită undă
lumini să se-aprindă
umbre să se-ascundă
vină-ți de la fire
sufletul de foc
viață cu iubire
anii cu noroc
vină-ți zile dragi
tot de primăvară
să miroși a fragi
și a tămâioară
Duminică 28 IX 1975
quand tu a verse
son cafe
papa a chante
en francais
Ce mai faci tu? Bine. Cu cine? Cu mama. Și cu mai cine? Cu mamaia. Și? Și a lui tata.
Ce-ți place să faci? Foaia. Care? Aia care a avut-o, rupt-o pisicuța. Și mai ce? Și foaia, și ata foaie și amândouă foi.
Ce-ți place să mănânci? Bâză și gogoașă am voie să mănânc. Și mai ce? Și țânțari și muce mânc.Sau ele pe tine? Mă mâncă ele pe mine, și țânțarii mă mâncă.Te mănâncă pielea? O bubă, aici. Sufli? Că mă mânc. Bâza când o mânci suflă, că are burta grea.
Spune p-asta cu capa, s-audă și pisicuța. Amândoi. O capră avea… Tei cozi. Ce cozi? Iezi. Nu iezi, idei.
Ce băieți îți plac? Ăia d-afaă. Și ce fete? Aia d-afară. Da de Dragoș. De mai cine? De mamaia. Tei patru cinci. Și de? Și de mama. Și? Și de tata și de bau-bau. Și de cine ți-e frică? De bau-bau, că nu e tata, e bau-bau.
Mă duc p-afae, mă duc a eagăne.Păi nu mergem la tataia? Acum a eagăne, ei, comedie ca ata.
Dacă vei fi artistă, mie mi-ai dat interviuri mai întâi și m-ai rugat să-ți desenez un cățel. Eu am aruncat vina pe mama, care s-a apucat de triolă și noi nu mai avem loc. Vorba vine, că parcă nu avem atâta răbdare.
9 dec. 1975
Cârpa șef, cârpa adjunctă, dichisuri. Ajunsese pe fundul mării, s-a culcat, și a venit un peștișor și a văzut cum doarme cârpa și s-a culcat și el, și a venit o scoică și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și s-a culcat și ea, și a venit o stea de mare și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și lângă el scoica și s-a culcat și ea.
Și a venit o caracatiță, cu brațe mari, și a văzut cum doarme cârpa și lângă ea peștișorul și lângă el scoica și lângă ea steaua de mare, și a zis, ia să-i mănânc. Dar cârpa a auzit ceva în somn, s-a trezit, l-a trezit și pe peștișor, peștișorul pe scoică, scoica pe steaua de mare, și s-au dat la o parte, iar caracatița s-a culcat în locul lor.
14 decembrie 1975
A fost odată o cârpă ca vai de capul ei. Unui băiat i s-a făcut milă de ea și, cu vopsea, a pictat o fetiță. Altă fetiță și-a făcut atunci o rochie din ea.
20 decembrie 75
Era o cârpă. Cuminte. Foarte cuminte, și mămica ei i-a spus, bravo, o să te fac hăinuță pentru un copil cuminte, dar acum nu găsesc nici unul pe aici. Ba fă-mă rochiță unei fetițe cuminți. Da, dar nu e nicio fetiță cuminte pe aici. Fă-mă, fă-mă. Văd că nici tu nu ești cuminte, ai să fii rochia unei păpuși frumoase.
Pune-o p-aia cu câpa. O cârpă nu știa să vorbească – celelalte au dus-o la cârpaci. Cârpaciul le-a spus, lăsa-ți-o aici, și a aruncat-o în apă rece: iiii, a dârdâit cârpa. Apoi a pus-o lângă foc, de era să se aprindă udă: ăăăărși. A pus-o într-un băț deasupra capului și când a început să bată vântul, ea: aoleu, de-au auzit-o prietenele și-au venit.
O cârpă verde stătea în iarbă. Vaca aia mare nu paște iarbă pipernicită, numai din cea grasă; oița rupe de care-o fi. Vaca se duce drept la cârpă și o paște, se îneacă. Murea de frică și cârpa, dar oaia își vâră gâtul în gura vacii și o scoate, dar n-o paște.
Era un frig grozav. În pădure, o cârpă roșie. Lupul a crezut că e un foc și a venit să se încălzească, dar dârdâia. A venit și vulpea, și dârdâia. A venit să dârdâie și iepurașul. Dârdâia și ursul. S-a prins în horă să dârdâie și elefantul, leul, toți. Dârdâind au început să se învârtească și se încălzeau. Cârpa, care o băgase pe mânecă, s-a strecurat printre ei, că dârdâia foarte tare.
22 XII 75
Pune-o p-aia cu câpa. O cârpă era supărată că o aruncase un copil în râu și o ducea apa la vale repede, repede, și ea plângea și degeaba. Când, se oprește într-un băț ca vai de capul lui înfipt în prund și amărât că nu poate și el să curgă.
Cârpa s-a întins ca o aripă și bățul s-a smuls. Au mai găsit o scândură care s-a făcut barcă, și bățul era catarg și cârpa, velă. Până au dat de niște fete suflecate până la brâu, duceau, duceau rufele la râu. Cârpa a sărit și ea și s-a făcut velă o cămașă. A ieșit scandal și cârpa s-a dus la loc.
… O cârpă era supărată. De ce? Fiindcă o altă cârpă o lăsase singură și se dusese la niște pisici unde se făcuse și ea pisică. S-a întors să se joace cu cârpa și ea i-a povestit că e supărată pe altă cârpă și pe urmă s-a făcut și ea altă pisică.
… O cârpă a plecat de la un croitor. Croitorul a trimis după ea acul. După ac, s-a luat ața. Și după ață, cine s-a luat? Ăla de la ușă.
23 XII 75
Cu câpa. Avea trei ochi, dar n-avea nas. Un motan avea cinci ochi și cârpa trei, se uita motanul și-i crăpa un ochi al cârpei, făcea el șase și ea doi, apoi el șapte și ea unul etc.
… O cârpă era cuminte. Stătea lângă un mușuroi de furnici. Cum răsărea soarele, făcea loc în jurul mușuroiului. Furnicile îi aduceau orez să mănânce.
Se duce vestea până la primar: ești cârtiță? nu, cârpă. Ce fel de cârpă? Uite-așa, așa. Ia hai la primărie, du-te înainte. S-a dus și-au pus-o pe ea primăreasă.
Și e în apă cârpa. Da, și nu e cuminte și trezește peștii, atunci unul o prinde de cap și unul de coadă și trag și trag, apare alt pește și ea îi prinde coada în gură, se trezește, cască, și tocmai prinde o momeală. Îi trage repede undița la suprafață pe toți. Dar copilul care pescuia, de mirare și uimire, scapă undița cu totul. Mai bine că n-a fost cuminte. Cârpa: că-i prindea.
20 ianuarie 1976
La creșă. N-am mâncat decât păcintă. Altceva? Nu, că n-am avut bani.
21 I 76
Cu cine te-ai împrietenit? Cu nimeni. Cu niște copii și niște fete.
17 II 76
Mamă, au intrat pisicile în chiuvetă, du-te și le bate. Sunt pisici de pe scară. Și pisica de pe scară cine mai e? Altă pisică de pe scară.
11 martie 1976
pavor nocturn
la 11 și la 1
de ce ți-e frică
ce vezi
pe cine bați
după cine te apleci
12 mai 1976
Mamă, Nana a zis floricică. Frumos. Mamă, Nana a zis căcat. Vai, ce urât. Mamă, Nana a zis floricică. Taci din gură, că îți mut gura la spate. Da ce, că n-am zis căcat.
În 25 aprilie, de Paști, s-a înecat cu vomă și a ajuns la spital.
21 mai 76
Operație cu anestezie (fenobarbital). Polipi. Joi 27 mai, s-a întors amețită. A doua zi își revenise. Bă, tată, mi-ai dat apă prea rece. Schie pe Alisanda și câteva pisici.M-am născut în Omânia unde am niște vaci și mă joc cu ele. Schie alfabetul cu niște vaci. Știi ce sunt alea vaci? Am fost cu mama, erau niște capre, mici, un mielușel. Și era un cățel mic și m-am speriat. Păi, dacă a venit o pisică în vizită la mine și a mâncat o parte din lapte? Îmi vine să boăsc. Săumâna pentru masă c-a fost bună și gustoasă și mămăica frumoasă și tătăicu frumos.
3 aug. 76
Ai căzut cu ceafă de bordura zidului. Mi-a venit capul în ochi. Capul tău unde e?Autograf:
Bisica mănîncĂ
șoareci,
Cîini mănîncă
pisice.
Luni 29 iunie 76
Nu poartă numai mămicile ochelari. De-o săptămână, aproape, te-ai întors la grădiniță. Alergi la nesfârșit după bloc, în subsoluri, pe toate scările, spre leagăne. Ieri noapte ai plâns (pavorul?), dar azi-noapte ai dormit liniștită, iar de dimineață ai spus, Nu mai vreau să merg cu vaca.
N-o să ajungem la Vâlcea că nu avem bani. E bine și-n București. Ți-ai făcut la grădiniță frați și surori: un picior e frățior, o mână e soră. Ai crescut, hainele îți scad ca pe o secetă apele. Arunci toate alea pe geam, și arunci mereu pe Nana, că ea face numai rele, că nu e cuminte deloc, că umblă bleaura. Cuminte e Alexandra. Te bălăcești, adică Nana, în toate bălțile. Vrei tot ce vezi, de dat îți vine mai greu (te reții, însă, pentru că ai bune maniere – temperamentul va pune probleme, ei și?). N-am mai compus amândoi. Ai dreptate, sunt în concediu.
29 iunie (marți) 76
Mâine e ultima zi de grădiniță și o să fim o săptămână numai împreună. N-o să te mai pierzi după volei, n-o s-o mai pierzi pe mamaia, poate nici șapca.
30 iunie 76
Te-am găsit plângând cu sughițuri în brațele educatoarei – căzusei de pe scărița-balansoar și te izbisei cu fruntea de caldarâm. Un cucui mare, vânăt,deasupra ochiului drept îți dădea o expresie serioasă. Un părinte o ținea pe-a lui, că numai un ban, imediat, dar nu de 25 bani, sau de un leu, ci o monedă de trei lei îți desumflă cucuiul. Nu aveam.
După un timp, ne-am întors și ne-am tot pus comprese, până a venit mama și i s-a umflat ficatul de emoție. Te-a legat ca pe un pirat și am plecat împreună la tataia la serviciu, la mașinile de termoficare ce te-au impresionat.
Pe drum, ne-am spus multe povești cu pirați. Scroafa, către cei trei purceluși:
groh, groh grof
v-am adus cartof
v-am adus și terci
Gică, să-l încerci
v-am adus borhot
Gică, mâncă-l tot
Ursulețul aude și cântă subțirel. Gică unu zice: mama. Gică-ăl mic, nu. Ursulețul îl cheamă pe urs și cântă prea gros. Gică-ăl mic nu vrea să deschidă. Gică unu deschide cocina și ursul îi mănâncă, lăsându-le râturile printre gard.
Vine scroafa – ia uite-i, vai, mâncați. Cine? Ursul. Cine va merge să-l pedepsească? Cel mai curajos, șoricelul. Cine se sperie? Șoricelul. Ursul îl mănâncă. Merge mâța. Cine se sperie? Mâța. O mănâncă. Merge copoiul, îl mănâncă, merge curcanul, îl mănâncă.
Merge scroafa. Cine se sperie? Ursul. Scroafa îl sfâșie și scoate purcelușii.
Pirații urcă prin față în autobuz. Piratul unu și-a luat o Eugenie.
Numai copiii cuminți merg pe jos, ceilalți nu au voie. Ai coborât din brațe. Peste tot m-am lovit, n-am fost cuminte. Am un cucui. Ruperea cucuiului.
11 iulie 1976
Am fost la Arcuda, alergând prin autobuze. Acolo – smeură, fragi, caise, mere, corcodușe, statui (le-ai mângâiat și sărutat), ai dormit, ai făcut scene că te aruncă moșul în apă (un secretar de județ).
Mergeam printre meri după două bibilici, și ce ziceam eu și tu – unde vă duceți bibilicilor? Papagalule; la întoarcere: Papagalul merge-n brațe.
Cine vorbește la masă ia bătaie. Toate jucăriile la mine. Cine a tușit, tu? Da, a tușit ursulețul. Și după ursuleț? Pomul. Și după pom? Pătrunjelul. Și înaintea pătrunjelului? Nu știu să-ți spun eu.
6 aug
Clopotul sună. Nu sună că e murdar. Râzi, tată, că nu sună.
9 aug 76 (luni)
în loc să cântăm la pian
jucăm toată ziua b b conga
în loc să cântăm la vioară
jucăm toată ziua b b conga
în loc să cântăm la țambal
21 august
când se lasă seară
pam pam pam
e bine
să bei șampanie și să dansezi
să dansezi și să bei șampanie
1.2.3.4.
28 august
dragi copii
veniți în vii
să culegem
strugurii
16 IX 76
Spune p-aia cu vulpea. A fost odată o vulpe. A trecut vânătorul și a crezut că e foc. L-a chemat pe pompier să-l stingă. Pompierul a venit cu mașina, dar nu încăpea printre copaci. A pus tulumba, a dat drumul la apă, n-ajungea. A mai pus o tulumbă, n-ajungea. A mai pus a treia tulumbă, n-ajungea. S-a uitat și a văzut că era vulpe și i-a spus vânătorului: e foc. Vânătorul a tras un foc și a aprins pădurea. Spune p-aia cu ursul. A fost odată într-o pădure un urs și vânătorul a crezut că e foc și a chemat pompierul. Spune p-aia cu elefantul.
De ce ești și mamă? Pentru că mama e la Cluj. Nu mai ești și mamă. Sunt numai tată? Mama nu mai e la Cluj.
20 sept. 76
Nana: M-am dus la o biserică frumoasă, cu lumânări. Emil: Ai văzut acolo o cruce? Da. Acolo a murit un popă. A murit? Un popă al sfântului duc.
A fost un film de groază, cu păsări multe, multe, peste tot, prin case, în grădiniță, la școală, pe străzi și pe câmp și pe ape și în aer, nu te mai puteai mișca și intrau peste tine și te mâncau și te înspăimântau și țiganii la Moșilor au aruncat în sală, în timpul proiecției, găini în părul femeilor, care au leșinat.
Ești înfundată, ai febră, nu prea te-ai lăsat înfofolită. Ai adormit și respiri greu. Parcă ai găsit o pistă liberă și ți-ai dat drumul. Spui în somn, nu mă duc acasă, cred că te joci pe după bloc. Ai vărsat boabele, Eu sunt babă, tu ești boabă. Mă îmbrobodisem, să-ți fac ție chef. Te-ai trezit, ai spus că vrei să mergem la noi acasă, plângeai, am fugit la Vichi, căci nu ai voie să faci temperatură, mi-a dat bărbosul un piramidon, mă închin să nu fie contraindicat. Te-ai mutat în pat la mama. Imediat ai lozit ceva neînțeles. Tocmai ai început să plângi tare, că vrei iar la tine în pat și, când te-am aranjat, ai vărsat iar boabe, spunând că vrei la mine, acasă, în sufragerie. Ai ațipit din nou, respirând frumos. Spui în somn, matematică.
22 sept 76
Toți m-au luat tare că nu ți-am făcut măcar frecție din oră în oră, văzând că ai temperatură. Trebuia să chem salvarea, să-ți iau temperatura, să-ți dau piramidon, să-ți pun supozitor. Seara nu erai prea în formă, dar nu avusesei temperatură, ci pântecăraie, deci: ceai de mentă, pâine prăjită. Iar azi te-am găsit bine, am cântat, chiar am mâncat.
am fost noi bolnavi
eeee
de diaree
dar duminică
mergem
la teatrul de păpuși
din
Japonia
taci din gură
stai puțin
vreau să spun și eu ceva
mâine când mă fac mai bine
cumpăr îngheța
ajunsesem în decor
duși cu grijă de birjar
într-un han miliardar
Un pitic mic, cu cocoașă mare, când se juca cu copiii, cocoașa i se prefăcea în minge. Un copil s-a jucat un an și, la plecare, mingea a uitat să se mai prefacă în cocoașă.
Duminică 26 sept 1976
A venit mama aseară, ți-a făcut frecție, ți-a dat medicamente, te-ai simțit mai bine, dar azi nu ai putut merge la Tom-Tom japonez, încât m-am dus cu Carmen (tot nu prea se joacă ea cu tine, dar mai vedem).
Ce păpuși! În culori fără echivoc, dar și subtile. Ce veveriță (mâță), ce iepuraș, ce ursuleț, ce albine, ce pești și ce cocori! Tom-Tom – băiatul, și Nas-Roș – vrăjmașul uriaș, la fel, încărcați de nuanțe. Scenografie modernă? Oricum, umbrele dansau și ele pe un fundal, păpușile se ridicau după panouri ce drapau doar parțial uniunea păpușarului cu păpușa. Nas-Roș era chiar tot timpul împreună cu mânuitorul lui, dacă nu el îl mânuia pe păpușar (o fată).
Povestitoarea a spus, la început, că vom vedea o dramaă de acum 200 de ani, din insula Hokaido, când Tom-Tom, un băiețel din pădure, și prietenii lui, animalele, au fost atacați de năvălitori conduși de Nas-Roș (în traducere). El prinde toate animalele, dar nu și pe Tom-Tom. Le ațâță împotriva lui și, pentru a-și salva prietenii, Tom-Tom acceptă să-i fie slujitor lui Nas-Roș, îl conduce la miere, dar când monstrul taie fagurele cu paloșul, un șarpe țâșnește și-l mușcă. După ce se reface, îl pune pe slujitor să-l ducă la castelul dintre nourași, la conducătorul insulei. Ajunși, însă, în apropiere, se odihnesc, iar animalele, în somn, îi târăsc la intrarea din pădure – la fel a doua și a treia zi, și-l înving.
Povestea este subordonată sau răsare din plastica generală a scenelor, personajelor, dansului, pantomimei, cântecelor. Vine iarna – câteva clipe am și simțit iarna, cu peștii – prinși de animalele pădurii, cu cocorul în zbor. Bătăile pline de pantomime vioaie, meticuloase (mierea-daruri, mulțumesc-ul veveriței, în românește).