Când sufletul mi – e treaz în noapte,
Iar cugetul lunatic curge.
Când mintea-mi se-nfășoară-n șoapte,
Când peste munți și văi ajunge…
Când noaptea-i liniștite profundă,
Doar raza lunii mă veghează.
Când marea tremură-a sa undă,
Doar inima-mi rămâne trează.
Iar gândul lunecând se-adună
Și e târziu, în miez de noapte…
El parcă-ar încerca să- ți spună:
” Eu sunt aici, tu ești departe!”
Atunci cu-a gândului aripă,
Aș vrea să zbor, să te ating.
Să te-ntâlnesc din clipă-n clipă…
Și-n trupul tău să mă preling.
Tu să-mi cuprinzi a mea suflare,
Și să mă-ascunzi în ochii tăi!
Să mă răsfeți cu-o sărutare,
Să mă topești, să-ți fiu șuvoi!
Aș vrea să curg în drumul meu,
Să-ți umplu zilele cu flori.
Aș vrea să-l rog pe Dumnezeu,
Să-ți prindă-n viața „Sărbători” !
———————————-
Mia UNGUREANU