Claudia BOTA: Seninul din cer…

 

Seninul cer…

 

 

Seninul cer, seninul cer,

Lumina ta de ce să-ți cer?

În briza mării când te oglindești,

Durerea lumii o întâlnești.

 

Seninul cer, seninul cer,

Căldură zilei aduce iar mister,

În zbor pescărușul veghează,

Atingerea pe harta inimii marchează.

 

Seninul cer, seninul cer,

Cuvintele nerostite nu pier,

E lacrima din eternitate,

Noian de vise neuitate.

 

Te-ai furișat în amurgul însângerat,

Ai rupt bariera unui lanț fără de păcat,

Tiptil, tiptil ai acționat fără teamă

Și nimănui nu ai dat seamă.

 

M-ai prins de mână ușor,

Ca să uitam de mare și de dor,

Și am privit la asfințit

Într-o lumină fără de sfârșit.

 

Eram frumoși și speciali,

La nunta cosmică redeveneam duali

Stăm la masă într-un paradis regal,

Într-o lumină clară fără de egal.

———————————

Claudia BOTA

August 2019

 

Lasă un răspuns