Cânt
Lângă margine torc începuturi
dintr-un caier de mândre rodiri,
când în jurul meu roiuri de fluturi
îmi adie răcoare-n priviri.
Pe-ale inimii pajişti dansează
al meu suflet ce pare-n delir,
de când plin de speranţă visează
că se mută-n zenit din nadir.
Am pătruns într-o altfel de lume
şi colind într-un nou univers,
unde nu mai sunt neguri şi brume
şi-orice lacrimi sub zâmbet s-au şters.
Nu mă-ntorc, orice-ar fi să se-ntâmple
fiindcă-îmi simt trupul plin de avânt.
Fericirea-mi zvâcneşte în tâmple
pe când totul în mine e cânt.
3 august 2019
Încă-o răscruce…
Încă-o răscruce… A câta oare?
În jur nu-s drumuri. Numai poteci.
Dansează umbre pe-apus de soare
şi-ncep să vină nopţi tot mai reci.
Caut răspunsuri şi-n loc de ele
zbucnesc în gânduri doar întrebări,
care arată ca nişte iele
ce îmi preschimbă clipele-n zări.
Care potecă-i oare mai dreaptă?
Aş vrea urcuşuri, abrupte stânci
ca spre menirea ce mă aşteaptă
să-mi port fiinţa chiar şi pe brânci.
În loc de vârful plin de zăpadă
vreau zeci de piscuri să urc firesc
şi-unde a vieţii mele baladă
cuprins de vrajă să o doinesc.
2 august 2019
Frământ
Mistuit de gânduri trec prin vreme,
pătimaş trăind un nou frământ
plin de întrebări şi de dileme
printre care par o frunză-n vânt.
Cine, când, de ce, mă obsedează,
unde, cum, îmi dau mereu ocol,
iar din poate, fac o mică oază
spre-a scăpa de-al spaimelor pârjol.
În lăuntrul meu roiesc cuvinte
pline de-nţeles sau fără sens,
zbuciumul e un nucleu fierbinte
ce din clipă-n clipă e mai dens.
Oare-aşa va fi şi-n alte spaţii?
Tot frământul îmi va fi ison,
iar colindul printre constelaţii
va fi tot atât de monoton?
1 august 2019
————————————–
Anatol COVALI
București
August 2019