Nu-mi doresc nimic
Las acestă fericire să se piardă pe alei,
Nu mai are rost o clipă de iluzii și scântei,
Că stau stinse în cenușa unei șoapte nerostite,
Și un rost nu văd să aibă, clipele ce-s risipite.
Neîncrezător mă tulburi punând totul în balanță
Și iubirea și regretul care ți-au zâmbit pe față,
Iar de-ți dăruiasc dovada dragostei fără cusur,
Cauți grabnic doară sfada fără adevărul pur.
Are rost atâta zbucium? Te întreb fără vre-un scop,
Vreau să știu dacă iubirea e pusă la stetoscop,
Pentru a fi controlată dacă s-a îmbolnăvit,
Luând vre-un microb din viața care ne-a caterisit.
Dar mai bine tac privind, zborul gândurilor toate,
Către altă fericire și pe cărărui de noapte,
Că nu vreau ca răsăritul să suspine pe alei,
Când tu rătăcit vei spune: ,, Iluzii încă mai vrei?”
Nu-mi doresc nimic, mai bine las al zorilor fantasmă,
Să-mi redea aceași clipă de iubire pământescă
Și de-a fi să îmi duci dorul, te aștept lângă salcâm,
Cu aceeași adorare de-a iubi ca pân-acum.
———————————-
Ioana CONDURARU
10 iulie 2019
Foto -Sursa internet
SUBLIMMM ❣?? ….