Te voi citi adesea printre gânduri
Cu dorul meu făcut privighetori,
În umbra codrului cu ramu-n rânduri
Și-n poenița verde cu viori
Și cântec de albastre inimioare
Legate-n lațul de tăceri furate
Răsună-n veacul care te mai doare
Ca un chimval cu notele mirate.
Te voi citi adesea printre stele
Cu dorul meu făcut un colț de lună,
În umbra cerului cu vechi castele
Aștept privirea ta de zână bună.
Te odihnești la margine de mare
Pe valul timpului pierdut in infinit,
Corăbier cu pânzele de soare
Mă regăsește-n zori sau asfințit…
Venit din nori cu versul in condeie
Rescrise-n ploile cu picuri reci
Grădină-mi esti, Mireasă și Femeie…
Iar eu rămân doar Vantul din poteci!
……………………….
Te voi citi in albe foi veline
Cu ploi de vers în nopțile senine!
——————————–——–
Dan-Obogeanu Gheorghe
1 iulie 2019