Ce n-aș da…
Ce n-aș da să-ți fiu esența ce se scurge-n absolut,
Pentru suflet o licoare ce te-mbăta-n clipa tristă,
Să fiu firul veșniciei plămădit din Sfântul lut,
Când ți-e sufletul pustiu și îl simți că nu există.
Ce n-aș da să-ți fiu secunda dintr-un timp de mult trecut,
Când prea obosit de viață rătăcești cărări pustii,
Să-ți fiu clipa de odihnă și-atunci când te simți pierdut,
Să-ți fiu blândă mângâiere în tristețea inimii.
Ce n-aș da să-ți fiu lumina ce coboară dintr-o crista,
Unde îngerii se strâng trecând Valea Plângerii,
Să-ți fiu mâna salvatoare, când sufletul nu-ți rezistă,
Și aproape e răpus de soarta înfrângerii.
Ce n-aș da să-ți fiu o rugă într-o zi de sărbătoare,
Să te-nvălui în credință când curajul ai pierdut,
Să-ți fiu raza ce te-ndruma să-i faci inimii cărare,
Să-ți găsești pacea divină, liniștea ce n-ai avut.
Ce n-aș da să-ți fiu un gând, când ești abătut de gânduri,
Să te rostesc în cuvinte când jicnit ești de cuvinte,
Să îmi fii dulce comoară, să te scriu frumos în rânduri,
Poeziei să-i fii vers, slavă peste vremi aminte.
——————————-
Elena TUDOSA
5 iunie 2019