Numele ei…
Rătăcită…fără urmă
Cu feciori aflați departe,
Pe o stradă, o bătrână,
Vinde de-ale ei bucate.
Lacrimile reci şi stinse
Ce-i brăzdase chipul bun,
În aceste clipe triste…
Viitorul ei…e-acum.
Singură-i…şi este greu,
Ochii-n jos şi-i mai apleacă,
Gândul către Dumnezeu
Ea nu-l uită niciodată.
Nu îți cere ajutor!
Nici nu poate multe duce,
Însă ce-a muncit cu spor
Vinde astăzi la răscruce.
Acum leagă…acu dezleagă
Ce-a rodit al ei pământ,
Cu iubirea, dragă, caldă
Cumperi de la ea oricând.
Rătăcită ar fi de turmă…
Cu feciori aflați departe…
Viața parcă i se curmă
De dorul ce o desparte.
Dacă cineva…vreodată…
Întreabă:- Cine-i sărmana?
Spune-i că:- E minunată!
Numele ei este…mama…
26 septembrie 2017, Ploieşti
——————————–
Vasile COMAN