S-a întâmplat mai demult să primim invitații la două nunți. Era vorba de niște rude, nu chiar de gradul unu sau doi. Fapt este că o nunta era din partea familiei mele și cealaltă din partea rudelor soției. Era cazul să ne ducem ca să nu fie discuții și chiar asa am decis. Mai ales că nunțile erau la interval de câteva zile.
M-am interesat, bineînțeles, cam care e cursul zilei în materie, altfel spus cam cât de mare sau de potrivit să fie cecul și, în clipa în care am introdus cadoul în plic, m-am gândit că e firesc să adaug și câteva cuvinte de felicitare, nu de alta, dar să nu se creeze confuzii în legătură cu titularul donației. Am făcut rost de hârtie velina și am scris caligrafic:
„Dorim multă fericire tinerei perechi…”
– Cred și eu, m-a apostrofat soția. Dorim fericire tinerei perechi! Dar cât de tânără e perechea, habar n-ai. Că mireasa e mai coptuță și că el e la a treia experiență matrimonială, nu te-ai gândit. Vrei să se spună ca umbli cu aluzii!? Nu-i bine.
După câteva minute de gândire, am formulat:
„Va urăm fericire și multă sănătate…”
– Dar ce, au ieșit din spital? Au născut? Sau e un apropo ca la vârsta asta nu ar fi prea sănătoși?
– Atunci, numai „vă dorim fericire”…
– Prea scurt.
– Bine, am acceptat. ”În aceste momente deosebite din viața voastră, ne alăturam cu gândul și cu fapta…”
– Cum cu fapta!? m-a întrerupt cenzura.
– În regulă, renunț. Ce spui de „Vă urăm ca toată viața să fiți veseli și fericiți ca astăzi”. Original, nu?
– Foarte… Nu e nuntă fără un original ca asta. Numai noi de câte ori am scris tâmpenia asta.
– Știi ceva? Mai adaug vreo zece la suta la cec și nu scriu nimic. Parcă stă cineva sa citească? Semnăm foarte citeț și gata!
Așa că am oferit plicul fără cuvinte, am servit un sfert de pui și o cafea opărită, la zece seara eram acasă și am considerat ca am terminat cu prima nuntă. A doua zi am primit un telefon de la mama miresei care ne reproșa că nu am găsit de cuviință sa facem o urare mirilor, le-am dat un cec de parcă banii sunt totul în viață. Ei ar fi preferat de o mie de ori să ne știe cu inima și cu gândul alături, în aceste momente solemne și înălțătoare în viața unor oameni care își unesc destinele la bine și la rău, care pun bazele unei familii, pornind curajoși pe oceanul învolburat al vieții…
Ne-am privit cu reproș reciproc, ne-am însușit cu smerenie critica și am valorificat textul la a doua nuntă. Așa că am scris din toată inima: „În viață, nu banii sunt totul… Noi suntem cu inima și cu gândul alături de miri, în aceste momente atât de înălțătoare în viața unor oameni care își unesc destinele la bine și la rău, punând bazele unei familii fericite, pornind curajoși pe oceanul atât de învolburat al vieții”.
A ieșit foarte frumos, caligrafic și fără nicio greșeală de ortografie. Și semnăturile erau elegante, înflorite. Am făcut rost de un plic cu steluțe și porumbei și l-am oferit în seara nunții cu un gest larg. Evident, nu am stricat impresia cu vreun cec, doar aveam experiența nunții precedente nu era să-i jignim și pe aștia.
De atunci au trecut câțiva ani. Cu personajele primei nunți suntem în relații reci, dar corecte. Cât despre eroii nunții numărul doi, ce să vă spun? Nici până azi nu am reușit sa aflu ce i-a învrăjbit în așa măsură că nici la botezul primului lor copil nu ne-au invitat… Culmea este ca tocmai pentru botez am eu o formulă de felicitare absolut imbatabilă.
——————————
Dr. Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
27 mai 2019