În 12 Mai, 2019, Mănăstirea Țara Almăjului și-a sărbătorit Hramul, ”Învierea Domnului”, cu bucurie, cu profundă înțelegere duhovnicească, o atmosfera scăldată în Lumina fără egal a Ortodoxiei. La sărbătoare au participat mulțime de credincioși, Preoți și însuși Prea Sfințitul Lucian, Vlădică Banatului de Munte. A fost un moment de reculegere și bucurie, dar și de afirmare reaspicata a statorniciei în duh românesc, almăjan și Ortodox. Este bine a ne amintim de câteva adevăruri în urmă acestei bucurii.
Vremea pe care o străbatem este tulbure și încărcată de provizorat, de stări confuze, contradictorii și fără orizont. Mai toate vremile istorice au fost pline de îndoieli, dar în clipa de față această stare de îndoială are dimensiuni planetare. Cred că una dintre cauzele stării de confuzie provine dintr-o rea înțelegere.
Există părerea că o stare, că cea de care pomeneam, dată fiind dimensiunea, extinderea ei, va trebui să aibă o rezolvare “planetară”, cumva din partea cercurilor “puterii”. Această părere generează o stare de neputință și de blocaj, care este în mod deliberat indusa pentru a motiva lipsa de acțiune. Mai exact se încearcă inocularea credinței că oamenii, ”persoanele” nu pot face nimic și deci trebuie să stea la voia și bunăvoința “puterii”, a globalismului -sodomit–imperial.
Societatea este tulburată și silită să piardă vremea cu tot soiul de problem minore și de fapt fără importantă. Societatea este fragmentată de grupurile de interes care, în esență au aceleași scopuri: înfruptarea din bunul țării. Noi și noi partide apar. Partide care, în vorbele lui Take Ionescu, ”își fac program din nenorocirea țării”. În aceste condiții trebuie să înțelegem că opinia, conform căreia, lucrurile trebuiesc rezolvate la nivel “planetar” este falsă. Schimbările înspre mai bine și spre normalitate nu vor veni prin voia “puterii”, vor veni prin voia oamenilor și a comunităților locale și organice și asta în măsură în care ele vor avea voință să își asume această responsabilitate. Vor veni din partea comunităților care încă mai au conștiința continuității și a tradiției. În acest sens trebuie să știm că, în cazul României, aceste comunități organice sunt satele în care viețuiește “rămășița păstrată prin Har”, care poate înnoi și aduce la viață dreapta întregul.
Satele românești sunt cele care încă mai știu ce este Credința și tradiția și pot apela la ele. Satele stau în deosebire cu gloatele orășenești, care sunt fără rădăcină, care sunt agitate de zvonurile, răspândite prin presă, prin TV și prin gura celor răi și, după părea mea, acești răi sunt Organizațiile Ne Guvernamentale, oficinele intereselor “globaliste”. În cazul organismelor organice, firești, al satelor trebuie iarăși să fim conștienți că ele sunt sub un atac continuu, care urmărește nimicirea lor. Iar acest lucru se face prin divizare iar cazul cel mai limpede, iarăși după părerea mea,sunt încercările de a sparge unitatea spirituală,de credință.prin secte,prin zvonuri și îndemnuri otrăvite. Grupuri de rătăciți care fac rău celor din jur și lor înșiși.
De fapt ne putem imagina întreaga situație folosind o imagine “militară”, văzând “satele” sub atac, prin zvonuri, ”ordonanțe”, asalturi împotriva Bisericii strămoșești și prin veninoasele mesaje ONG, inclusiv îndemnul de a vinde pământul.Iar în această luptă” frontul” este ținut de parohiile sătești ,dar vârfurile de rezistență și contraatac,”trupele de șoc”,de elită,sunt Mânăstirile.
Mânăstirile sunt cele care păstrează esența “tare”, nediluata a credinței Ortodoxe și de aceea ele trebuiesc sprijinite din tot sufletul.În această înțelegere întemeierea Mânăstirii “Țara Almajului” are o importantă colosală pentru această zona binecuvântată, care este Valea Almajului.
Mănăstirea caută să zdrobească una dintre cele mai mari înșelări ale omului, care este aceea de a lua întunericul drept lumina, minciuna drept adevăr, răul drept bine. Această fioroasă înșelare, mai ales, are rolul Mânăstirea Țară Almăjului să o risipească.
Mănăstirea, întemeiată acuma câțiva ani prin voința încăpățânată și statornică și prin nețărmurită dragoste pentru Almăj a Părintelui Profesor Doctor Petrică Zamela, a răspuns unei nevoi duhovnicești imperative. Parohiile locale pot face doar anume locuri. Dar prin însăși natura lor ele sunt “defensive”,iar în momentul de față Ortodoxia este atacată violent și vicios.Atitudinea strict defensivă nu mai este suficientă. În acest climat este nevoie de afirmarea răspicată, fără echivoc, a celor în care credem și le mărturisim. Ortodoxia trebuie să iasă la luptă!
În această înțelegere putem vedea Mănăstire Țară Almăjului ca împlinire și transfigurare a spiritului almăjan, a spiritului de “graniță”, luptător și biruitor. Modul de acțiune al Mănăstirii reflectă o profundă și intimă cunoaștere a spiritului bănățean. Bănățenii sunt mai puțin înclinați la contemplație “pură”, ei au un acut spirit de înțelegere dar asta combinat cu nevoia de a acționa, de a afla rezolvare și cale de a ieși din impas. Însăși așezarea Mănăstirii sugerează înțelegerea și adresarea perfectă a acestei stări.
Mănăstirea este așezată la vedere, în față tuturor, este un avanpost întărit, ca o baza de asalt gata de luptă. Căci despre lupta cea mai grea este vorba: confruntarea forțelor răului și mântuirea sufletelor omenești. În chip aproape miraculos clădirea Mănăstirii și a Bisericii ei se înalță temerar. Nu numai temerar, ci nespus de frumos. Ortodoxia nu înseamnă doar Dreapta Credință, înseamnă și frumusețe fără egal!
Pornind de la nimica Părintele Petrică Zamela a gospodărit puținul și prin rugăciune acesta s-a făcut Mănăstirea pe care o vedem. Nu trebuie uitat niciodată că Dumnezeu lucrează prin oameni, pe care El i-a adus în existent. Au fost mulți oameni care au ajutat și au fost câțiva Primari Almăjeni care au ajutat decisiv, între ei Traian Lala, fostul Primar al Dalboșețului și Stoicu Adrian Sergiu, vrednicul Primar al Bozoviciului. Sunt ferm convins că numele lor este scris în Cartea Vieții!
Dar în momentul de față Părintele Petrică înfăptuiește un lucru esențial și în realizarea lui el are nevoie, mai ales, de rugăciunile noastre.
Mănăstirea devine nu numai loc de rugăciune dar și centru de răspândire a culturii. Folosind facilitățile existente în chip nespus de înțelept Părintele Petrică Zamela, organizează aici adunări culturale și de comunicare științifică. Desfășurarea acestor adunări în Mănăstire face cu neputință strecurarea duhului veninos al secularismului. Este cu neputință că într-o Mânăstire Ortodoxă să verși venin ateist sau eretic-sectar. Dar mai mult decât atâta, Părintele Petrică Zamela așează în Mănăstirea Țara Almăjului o rânduiala capabilă să zidească tradiție, menită să însoțească existenta așezământului în viitor. O tradiție care să însemne rugăciune dar și dragoste activă pentru Almăj, oamenii lui și sănătatea lor spirituală. Iar nevoilor spirituale ale oamenilor Mănăstirea Țara Almăjului adaugă și grijă pentru cei nevoiași. În rânduiala ei Mănăstirea include și acțiuni filantropice, de ajutor material direct.
Această Mănăstire poate fi oferită că model demn de urmat în tot locul și acest fel de așezăminte vor putea însufleții tot pământul românesc.
Mănăstirea Țara Almăjului și Părintele Petrică Zamela au nevoie de tot ajutorul material pe care îl putem jertfi, dar mai ales au nevoie de rugăciunile noastre fierbinți: le merită cu prisosință!
Atunci când clopotele Mănăstirii vestesc vremea de rugăciune, sunetul lor răsună în toată Valea Almăjului. Iar acea chemare vestește că nu va înceta în Valea Almăjului lăuda lui Dumnezeu în Ortodoxie și statornicia Almăjenilor în duh românesc.
——————————
Alexandru NEMOIANU, istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, SUA
15 mai 2019