Al. Florin ȚENE: Sunt frumosul nebun (poeme)

Sunt frumosul nebun

 

Sunt frumosul nebun ce mai caut

Amintiri pe bănci părăsite şi despereche,

De nicăieri aud un cântec de flaut

Ce curge în râu dinspre ureche.

 

E banca crucea mea de-o viaţă

Clipe răstignite pe lemnul putred tac

În genunchi mă întorc ca la o povaţă

Frumos nebun la început de veac.

 

Pe bănci părăsite şi despereche

Trecute amintiri în vitralii pier

Într-o catedrală de suflet veche

Mă întorc nebun frumos şi mai sper…

                                                                       

                                                                                               

Sunt poetul esenţelor tari

 

 Sunt poetul esenţelor tari

Ce sorb din apa lui Hristos,

Când pe drumul confuziilor mari

Înţelepciunea  mă face mai frumos.

 

Un ochi mă urmăreşte-n sine,

În cale crescând confuzii de lumini,

Ce mă duce-n tăcerea care vine

Sub atâţia ochi divini.

 

Sunt poetul esenţelor tari

Şi beau măduva cuvintelor din mers,

Dacă  prin vreme anii îmi sunt mai rari

 Cineva muntele de păcat m-i l-a şters.

 

Mai trăiesc vremea inimii înduioşate

Şi-a timpului dragostei dintâi,

Mai sorb esenţe cu păcate

Când te roagă Poetul să rămâi…

 

Sunt Visătorul esenţelor tari,

Un ins grăbit spre ce-o să fie,

Las clipele mele de armăsari

Să mă tragă-n veşnicie…

 

Sunt poetul esenţelor tari

Călătorind într-o caleaşcă de Poezie.

 

                                             

 Sunt poetul…

 

Sunt poetul birturilor slinoase

Cu miros de mahoarcă şi votcă

Unde se fac guverne şi se desfac

Şi mă simt plutind într-o lotcă.

 

Scriu poezii pe faţă de masă,

Pe ziare de scandal din trecut,

Le citesc la cei ce nu mă ascultă

Şi beau pe stinse alcool, şi tăcut…

 

 Sunt poetul birturilor slinoase

Mă visez la braţ cu femei frumoase,

Scriu poezii pe faţă de masă

Şi de trecători beţi nu-mi pasă.

 

Sunt poetul timpului pierdut şi fără casă…

                              

                                                                              

Sunt seva poemului meu

Sevă sunt şi  via mă fierbe vin

Pe dealuri în boabe de aur

Prietenul mă bea, am gust de pelin,

Ascultând înserarea colorată de-un graur.

Din rădăcini urc şi-n boabe mă coc,

Mă beau pe-ndelete în căni de lut

Ciobanii doinind din fluiere de soc,

Când eu fierb în butoaie tăcut…

Prietenul sunt eu şi mă sorb

Din cupa mea de trup şi gând,

 Încă se scrie poemul în orb

Din care n-am plecat nicicând.

——————————–

Al. Florin ȚENE

Cluj-Napoca

5 mai 2019

                              

Lasă un răspuns