Geană de lumină (gazel)
Îmi bate începutul în sufletul avid
de împrimăvărare şi de puţin torid,
dar nu îmi pot da seama
de ce mă roade teama
şi nu alerg ca poarta speranţei s-o deschid.
Se pare că de-acuma
n-o să mai cadă bruma
şi nici n-o să mai vină ierni lungi cu ger perfid,
sunt semne că începe
şi-n ale mele stepe
să curgă al luminii renăscător fluid.
Nu m-aş mira ca zorii
să fie vestitorii
unor superbe zile lipsite de sordid,
ca-n prima dimineaţă
să-ncep o altă viaţă
pe care cu tristeţea-mi să nu o mai ucid.
Încă strivit de plânsu-mi,
speriat de mine însumi,
uşa celulei mele uşor o-ntredeschid.
————————————–
Anatol COVALI
București
8 aprilie 2019