Mă apropii de acest subiect cu precauție, pentru că el face parte din lumea invizibilă care ne înconjoară. Punerea în legătură cu miracolul infinit este o încercare greu de abordat pentru că fluxul energetic stăpânește ființa noastră după legi greu de înțeles, chiar și pentru cercetători. Câmpul energetic al omului face parte din alte dimensiuni decât cele ale vieții noastre de toate zilele, unii considerând că e chiar o zonă mistică, de care nu e bine să te atingi.
Cu toate acestea, am luat în considerație faptul că într-o lume adânc pozitivistă, aproape sălbatic de pragmatică, în care ne desfășurăm viața, pe măsură ce avansează cercetările, discuțiile pe teme spirituale își găsesc tot mai mult loc. De altfel, acest subiect nu a încetat să fie o preocupare de la începutul civilizației, așa cum o dovedesc scrierile sacre și mai apoi lucrările tuturor curentelelor spirituale. Nu numai atât, chiar și oamenii fără nicio pregătire au avut astfel de preocupări. Se spune că înțelepciunea interioară este mai valoroasă decât cea intelectuală. Oamenii secolului nostru o numesc «inteligență emoțională».
Preocuparea aceasta are o explicație simplă. Nu e om să nu își pună un șir de întrebări despre existența ființei umane: cine suntem, ce este viața, ce este dincolo de granițele vieții, precum și acest subiect referitor la câmpul nostru energetic. Multe întâmplări din viața proprie mi-au dat prilej de meditație pe această temă, și concluziile la care am ajuns m-au ajutat să îmi supraveghez fluxul energetic.
Pornesc de la ceea ce e larg cunoscut și anume, că tot ce există în Univers și pe Pământ, fiecare particulă este compusă din atomi încărcați cu energie, și noi, oamenii, suntem parte a aceluiași mare organism. Astfel am înțeles cât de multă energie emite corpul uman. Emitem energie cu fiecare mișcare, oricât de mică ar fi ea, privirea, clipitul pleoapelor, sau cele pe care nu le putem vedea, gândurile, emoțiile, vorbirea, toate sunt puse în mișcare de energia corpului nostru. Când această energie nu mai există, corpul uman rămâne inert. Nu primim cu bucurie ideea, dar moartea este necesară, fiindcă astfel întrăm în circuitul universal, înapoind energia pe care am primit-o, căci energia nu dispare, ci se transformă.
Din vasta cuprindere a acestui subiect, câmpul energetic al omului, mă opresc la două aspecte care sunt contradictorii, dar împreună formează o unitate și anume: energia pozitivă și energia negativă.
Specialiștii în acest domeniu ne spun că energia pozitivă e o vibraţie armonioasă, aliniată, centrată, e cea care integrează, unifică, pe când energia negativă e cea care desparte, separă, cauzează ideea de vibraţie discordantă în opoziţie cu energia pozitivă. Atunci când acţionezi cu energie pozitivă, eşti aliniat armonios cu adevăratul tău sine interior, când acţionezi cu energie negativă, nu mai eşti aliniat cu sinele tău şi creezi discordanţă, separare, despărţire, uitare, ești deconectat.
Pentru că energia curge în organism și noi o putem folosi după liberul nostru arbitru, m-am străduit, pe cât mi-a stat în putință, să aleg jumătatea plină a paharului. Sunt convinsă că felul în care acționăm este alegerea noastră și ne va influența puternic pe parcursul vieții nu numai pe noi, ci și pe cei din jur. Nu există îndoială, tot ce avem corect şi bun în noi ne aduce recompense și tot ce este negativ şi rău aduc consecinţe nefaste. Alegând să zâmbesc vieții, să pășesc cu încredere de sine, să devin pe cât se poate o ființă solară, să dăruiesc dragoste și înțelegere, iar în scrierile mele să înclin balanța spre partea de lumină, am avut satisfacția să mi se întoarcă multe din ceea ce am dăruit. Dar atunci când slăbiciunile omenești m-au trimis într-un con de umbră și am întins mâna să apuc paharul gol, am plătit pe măsură. M-am trezit dintr-o asemenea stare când am avut o problemă de sănatate a ochilor. Un doctor mi-a spus că spargerea vaselor de sânge pe retina nu are o cauză organică, ci se datorează unei supărări pe care nu am putut-o stăpâni, ceea ce era perfect adevărat.
Cercetătorii, și nu numai ei, sunt convinși că sănătatea persoanelor care radiază buna lor dispoziție este incomparabil superioară celor aflați la polul opus. Optimismul este un stimulent al energiilor pozitive din noi. Atitudinea optimistă în tot ce facem crește imunitatea și capacitatea organismului de a lupta cu bolile. Supărarea, nervozitatea, încrâncenarea, agitația sunt cele mai răspândite încălcări ale legilor universului. Ele pot determina mari neplăceri în viaţa celui pe care ne supărăm, cât şi în propria noastră viaţă.
Întâlnim adeseori părerea greșită a unor persoane încărcate cu multă energie negativă. Aceștia se consideră oameni realiști, cu picioarele pe pământ, oameni dint-o bucată care dau piept cu viața și nu se lasă doborâți ușor. Pe cei cu energie pozitivă îi consideră oameni slabi, pe care îi pot călca în picioare.
O mare parte a energiei noastre este emanată de creier. Gândurile au o viteză mai mare decât cea a luminii, nimic nu o poate egala. Dacă ne încărcăm gândurile cu energie negativă sub diferite forme: invidii, duşmănii, antipatii, resentimente, neiertări, jigniri, reproşuri, orgolii, învinuiri nedrepte, dorinţe de răzbunare, dar și prin supărare, mânie, nemulţumire sau frică, toate ne pot transforma chiar și cele mai frumoase experiențe într-unele cu impact negativ. Nu ne dăm seama, dar chiar și cearta, mânia, nerăbdarea, orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric pot emite în tăcere o mare forţă destructivă.
Nici nu putem bănui câte cuibare își pot găsi în abisul ființei noastre diferite forme de energie. Dacă viața noastră este dezorganizată, atragem energiile negative. Ordinea și o organizare mai bună ne permit să eliminăm acea stare permanentă de grabă, de agitație și de nervozitate care ne împiedică să ne bucurăm așa cum trebuie de viață. Când suntem mereu sub presiune și avem multe de realizat într-un timp scurt, devenim stresați și emitem energie negativă care se întoarce împotriva noastră, lovindu-ne astfel, fără să conștientizăm, sursa răului. Pe lângă aspectul neplăcut dat de dezordine și dezorganizare, casa noastră ușor se poate transforma într-un gunoi energetic aducător chiar și de dezastre pe mai multe planuri.
Deși energia din corpul uman nu poate fi văzută, așa cum nici energia atomului nu este percepută de ochiul uman, există totuși alte modalități prin care putem percepe și energia umană.
Despre aceasta a vorbit pentru prima dată, în anul 1994, savantul japonez, Masaru Emoto. Împreună cu echipa sa, a descoperit unul dintre cele mai mari mistere ale lumii noastre. El a demonstrat că apa, ca parte a Universului, se conformează criteriilor pozitivului şi negativului. Apa poate stoca în structura sa toate efectele informaţionale cu care întră în contact, inclusiv cele acustice. S-a demonstrat astfel, că apa poate absorbi, stoca şi retransmite sentimentele şi emoţiile oamenilor.
Experimentul său arată că imaginile și sunete sunt capabile să transmită informaţii apei, modificându-i structura de cristal. Imaginile pozitive, de tip “iubire”, “bunătate”, muzică clasică, forţa sublim creatoare a artei şi a muzicii, au generat cristale geometrice de gheață, frumos colorate, cu forme geometrice, hexagonale, armonioase și încântătoare. Formele negative expuse unor cuvinte urâte, precum: “Hitler”, “te omor” , “poluare”, poze ale unor fiinţe malefice, muzică stridentă au îngheţat în forme amorfe, stridente, ciudate şi dizarmonioase.
Asemenea se întâmplă și cu corpul nostru. În momentul în care gândim sau pronunţăm anumite cuvinte, vibraţiile pe care le auzim sau le simţim transformă moleculele corpului nostru și se răsfrâng asupra celor din jur. De aceea, este esențial ca în viața noastră de zi cu zi, să folosim cuvinte și gânduri pozitive și armonioase. Cuvintele rostite de noi contează mai mult decât s-ar crede. Efectele cuvintelor încep imediat ce s-au făcut auzite, făcând modificări fizice şi genetice în organism.
Concluzia acestei descoperiri ne face să simțim un fior prin coloana vertebrală. Dacă apa ne înregistrează gândurile, se demonstrează că mecanismele cosmosului întrepătrund automat în toate nivelurile de viaţă, fără a lăsa ceva deoparte. Universul ne urmăreşte fiecare gând, cuvânt şi mişcare. Religia pune aceasta pe seama Dumnezeirii.
Închei cu o concluzie scurtă: suntem ceea ce suntem, ca rezultat a ceea ce gândim și atragem ceea ce suntem.
––––––
Elena BUICĂ
Pickering, Toronto, Canada
1 aprilie 2019