SPERANȚA
Se zbat înlăuntru-ntrebări neștiute
ce vor să își afle răspunsul pierdut,
le scot din adâncuri pe brâu de redute
să poată privi peste timp în trecut.
Răspunsuri nu am să le pun înainte,
pierdute rămas-au în hău de uitări,
departe de gândul rămas prea cuminte
în leagăn de visuri, pe câmpul cu flori.
Mă țin deoparte de vorba bolnavă,
de glorii mărunte, de gândul pustiu,
arunc pe fereastră păgâna otravă,
servită malefic la ceasul târziu.
Prea multă ocară colindă prin lume
în straie croite cu vorbe de lux,
prea multe văzut-am făcute anume
să pară-mbrăcate în magic aflux.
Pretinși diplomați, ascunși după vorbe,
ne toarnă minciună pe cuget curat,
ascunde-ți și chipul și duhul sub jerbe
din flori curățate de orice păcat !…
Cu gândul adus din visări ancestrale,
să treci peste praguri murdare de troc,
îmbracă-ți și visul în sfinte petale,
în cuget să intre doar sfântul noroc !…
————————————
Corneliu NEAGU
18 martie 2019