Basarabia în dificultate, într-o dilemă enormă, într-o condiție socială periculoasă pentru viitorul țării și, nemijlocit, pentru viitorul neamului românesc. Societatea basarabeană la răscruci de drumuri, în condiții discriminatorii și pline de umilință în fața puterii statale. Până la anii de independență poporul a existat multă vreme prin curenții comunismului și servilismului țarist, însă după independență, să zicem așa, mai la concret după anii 1994, s-a instaurat aproape același regim, numai că în culori puțin mai diferite. Să fie aceasta o predestinare pentru poporul român basarabean? S-ar putea spune și așa, însă credem că orice om, orice popor în drumul vieții sale ar putea fi capabil să-și schimbe destinul, dacă logica umană respectă formele raționale ale gândirii, dacă verticalitatea identității personale este autentică și nu deviază în direcții opuse. În caz contrar, totul deviază de la normalitate și totul devine o instabilitate, iar acțiunile omului sunt inconștiente și inacceptabile prin conținutul original al raționamentului uman echilibrat. Deci, s-ar putea spune că rațiunea omului basarabean, dar mai ales rațiunea omului-putere din societatea basarabeană este însoțită și purtată de curenții timpului care sunt foarte schimbători și, la rândul lor, contribuie nespus de negativ în distrugerea și subjugarea propriului popor. Așa zis, s-ar presupune că basarabeanul nu reușește să contribuie în mod rațional la găsirea drumului corect pentru un alt destin, pentru o nouă viață, pentru o existență mai decentă, deoarece implică constant sentimentul de lașitate, de frică, de inferioritate, de supunere și atitudine smerită în fața celor mai puternici din divanul statului, iar cei din divanul statului, adică omul-puterii din societatea basarabeană este foarte schimbător, infidel și este foarte ușor influențat de poziția socială favorabilă pe care o ocupă în structurile administrative ale statului și, respectiv, influențat ușor de curenții străini ce vin din afară, mai ales de curenții străini dinspre răsărit. Evenimentele de ultimă oră ce se produc în cadrul societății moldave demonstrează acest lucru destul de clar și vizibil, destinul poporului aflându-se constant între trădare și minciună, între lașitate și inechitate socială, între sărăcie și degradare morală, totul fiind plăsmuit de clasa dominantă/ clasa politică care, prin acțiunile sale, plutește continuu prin bătaia vantului instabil ce nu are nici verticalitatea și nici personalitatea adecvată. În cazul dat, situația e destul de dificilă, poporul fiind subjugat și îndobitocit până la măduvă, iar destinul acestuia nu poate fi schimbat atât de ușor în asemenea condiții sociale.
După cum spuneam, omul în traiectoria vieții sale este capabil de a-și schimba singur destinul în cazul dacă are verticalitatea necesară, mentalitatea și starea de spirit corectă. Însă în cazul nostru, când omul simplu din societate, majoritatea maselor sunt prinse în capcana unei puteri samavolnice, atunci schimbarea destinului este o condiție ireversibilă, o situație condiționată, o condiție socială și personală greu de schimbat. Potrivit, istoria a demonstrat de-a lungul timpului că o societate se distruge și un popor devine subjugat și dus la pierzanie doar din motivul că în capul puterii statale se află o grupare de oameni ce au în gândire doar interesele personale, fără a medita măcar câtuși de puțin despre statea maselor, despre interesele prioritare ale cetățenilor. Acest lucru se petrece în societatea basarabeană de ieri și de astăzi unde poporul, la nesfârșit, suportă cu multă răbdare nedreptatea socială, nemaivorbind de sărăcia, haosul și mizeria halucinantă ce este prezentă la ordinea zilei în toate domeniile de activitate socială. În rezultat, prin imaginea reală a existenței se distinge clar și inutilitatea de a mai protesta sau de a cere de la cineva remodelarea mediului social într-o formă mai decentă sau, cel puțin, remodelarea mentalității/ comportamentului pentru acțiuni inteligente, aceasta referindu-se la clasa dominantă, dar și la întreaga societate. Așa fiind, poporul român basarabean se regăsește între lumină și întuneric, dar cel mai grav, între supunere și dominare. Corespunzător, timpul se scurge în lacrimi și durere pe pământul moldav, iar problemele sociale și necazurile sorții se înmulțesc tot mai mult, cu toatele fiind în defavoarea neamului român. Iată că a trecut și multașteptata zi de 24 februarie a anului curent, alegerile parlamentare care se doreau a fi benefice pentru societate, adică o schimbare în cursul politic existent. În cele din urmă, avem ce avem: cu și fără fraudarea alegerilor, în joc regăsindu-se diverse manevre înșelătoare ale clasei politice, dar și de guvernare, fiind în acțiune activă caracterul infidel și sfidător al politicienilor și, cu mare regret, al unor intelectuali care au contribuit prin lașitate să susțină și să promoveze și mai mult răul instaurat în cadrul țării. Nu e nimic de mirare deja, chiar și acei oameni care erau considerați de bună credință/ conștiință (scriitori, jurnaliști basarabeni de mare calibru), acuma s-au dovedit a fi niște trădători în folosul celor care dărâmă țara și umilesc poporul. În cazul dat, iarăși ne reîntâlnim cu o situație ce ține de mentalitatea și comportamentul uman care bântuie haotic prin curenții vântului, fără a pune în aplicare logica rațională umană. Ne întrebăm, de ce? Răspunsul este: pentru că e foarte comod pentru unii indivizi ai societății de a exista în așa mod, în rezultat obținând tot ceea ce vor pentru viață, pentru un trai mai bun! Evident, mai dureros nu poate fi un asemenea lucru, dar aceasta este realitatea, în centrul acțiunilor fiind corupția, banul care rezolvă toate problemele individuale într-un stil lipsit de demnitate. Dacă să ne referim la clasa politică, atunci aceasta acționează și mai josnic, influențând masele prin cele mai murdare mijloace de spălare a creierilor, și, corespunzător, de a obține pentru interesele personale tot ceea ce doresc, utilizând fenomenul populismului necinstit. Sub această formă de manifestare se înscriu populiști care, la propriu și la figurat, fac parte, de fapt, din clasa demagogică, dar mai bine zis, din clasa coruptă a societății. Dacă să luăm în considerație opinia publică și a mediilor politice, atunci fenomenul populismului, în linii generale, este comparat identic și cu fenomenul demagogiei, ambele redând înțelesuri cu scop de a obține popularitate în fața maselor, în acest caz utilizând promisiuni și discursuri pline de emfază, pline de minciună doar de a induce în eroare întreaga comunitate umană, în umbra acestora ascunzându-se în mod direct trădarea și umilirea poporului. Însă, în societatea moldavă populiștii nu se reduc doar la promisiuni și discursuri necinstite pentru a induce în eroare masele, ei aplică și acțiuni de comandă/ de corupere ce impun masele la ascultare, un caz recent fiind scrutinul electoral unde cetățenii din stânga Nistrului (regiune nerecunoscută), să fie aduși cu autocarele în mod organizat la urnele de vot din dreapta Nistrului și, în același timp, se zice, să fie mituiți cu mijloace bănești doar pentru a vota pentru unii candidați favoriți în legislativul moldav. Cu referire la această acțiune nedemocratică din partea unor partide politice, cât și despre cumpărarea voturilor de la cetățenii transnistreni, analistul politic occidental Vladimir Socor, Fundația Jamestown și Eurasia, spune următoarele în interviul realizat de postul de radio Europa Liberă din Moldova (întrebarea pusă de postul de radio Europa Liberă este aceasta: Participarea celor 37 de mii de cetățeni din stânga Nistrului la aceste alegeri cum vi s-a părut? S-a vorbit că acei locuitori din stânga Nistrului ar fi fost aduși organizat, că pentru a-și da votul cineva i-ar fi mituit cu 20 de dolari, cu 500 de lei. Dar cum vedeți Dvs. în general faptul că de această dată la alegerile parlamentare din Republica Moldova au participat și locuitorii regiunii nerecunoscute?): „Sunt de acord cu evaluarea făcută de către blocul ACUM, potrivit căruia alegerile acestea au fost cele mai nelibere, cele mai necorecte din istoria parlamentarismului din Republica Moldova”, în continuare Domnia Sa relatând „Niciodată gruparea aflată la putere nu a folosit mass-media și metode atât de josnice pentru a denigra opoziția democratică și pro-europeană, atacând persoane, încercând să asasineze caractere. Niciodată o campanie nu a fost atât de josnică…”, „În același timp, 52 la sută dintre voturile transnistrene au mers către Partidul Socialiștilor, iar celelalte voturi s-au dispersat… Concluzii: numărul alegătorilor transnistreni care au votat în aceste alegeri – 37 de mii – este de peste două ori mai mare decât cei 17 mii, care au fost aduși să voteze pentru dl Dodon în alegerile prezidențiale din 2016. 17 mii au fost atunci. A fost un prim experiment, acum vedem că experimentul se lărgește și probabil că la următoarele alegeri vor fi și mai mulți alegători din Transnistria, dar modul în care ei vor vota va depinde de înțelegeri secrete între lideri din Chișinău și lideri din Tiraspol” (https://moldova.europalibera.org/a/vladimir-socor-piramida-vertical%C4%83-a-puterii-%C3%AEncepe-s%C4%83-ridice-semne-de-%C3%AEntrebare-/29789677.html). Iar dacă să ne referim la observatorii străini veniți în Moldova pentru a monitoriza scrutinul din 24 februarie al anului curent, atunci James Kirchick, fiind unul dintre ei (Cercetător la Brookings Institute din SUA, observator străin al International Republican Institute-IRI), la întrebările puse de postul de radio Europa Liberă din Moldova a declarat următoarele: „Banii reprezintă un instrument foarte ispititor pentru mulți, mai ales în țări ca Republica Moldova, unde există structuri care ușurează accesul oligarhilor la putere. Democrația este complicată și nu există situații în care unui singur „câștigător îi aparține totul”, în democrație trebuie să împarți puterea, trebuie să negociezi, să formezi coaliții, să înțelegi că nu vei fi la putere veșnic și că în câțiva ani va trebui să te retragi. Bănuiesc că tocmai acest lucru mulți nu vor sau nu pot să-l înțeleagă. Aici, în regiune, controlul asupra celor de la guvernare nu este atât de puternic și robust precum e în țări ca Germania sau Franța. Dacă ai foarte mulți bani poți cumpăra instituții de presă, la fel și să influențezi instituții care au menirea să lupte cu corupția. (…) În aceste condiții, este foarte greu să dezvolți un sistem democratic” … „Constat că, din păcate, până acum Republica Moldova a fost blestemată să aibă parte de politicieni teribili”. Însă la întrebările precum: care ar fi viitorul pentru Moldova sau care este imaginea Moldovei în opinia domniei sale; atunci domnul James Kirchick a răspuns: „Din punctul meu de vedere Republica Moldova are două soluții: se poate îndrepta spre Vest sau poate rămâne cu ochii spre Est. Astăzi însă este blocată undeva pe la mijloc, în aria de influență a Federației Ruse… Moldova e într-o zonă gri, … O țară neutră, foarte săracă, coruptă…” … „Oricum, cei cu care am stat de vorbă ni s-au părut frustrați din cauza corupției și clasei politice care nu se ține de cuvânt atunci cânt promite să îmbunătățească nivelul de trai al oamenilor. Eu am călătorit în multe țări din Europa și chiar am impresia că aici este cea mai săracă țară din regiune. E limpede că sărăcia și lipsa oportunităților economice reprezintă o provocare pentru Republica Moldova. O altă observație de-a mea e că lipsesc tinerii. Am văzut foarte mulți bătrâni și foarte puțini tineri” (https://moldova.europalibera.org/a/james-kirchick-p%C3%A2n%C4%83-acum-r-moldova-a-fost-blestemat%C4%83-s%C4%83-aib%C4%83-parte-de-politicieni-teribili-/29793756.html). Acest lucru îl putem confirma și noi: lipsa tinerilor și a populației aptă de muncă este o imagine foarte vizibilă în cadrul societății moldave, o realitate nespus de tristă pentru o țară. Aceasta dovedește faptul cât de grea este existența în Moldova, iar unica soluție a cetățenilor este emigrarea în masă peste hotare, la ziua de azi migrația constituind a treia parte din populația țării. Deci, cetățenii tineri și cei apți de muncă sunt plecați din țară, iar persoanele de vârsta a treia, în linii generale, reprezintă societatea moldavă de astăzi.
Unde mai departe? – aceasta este întrebarea zilei. Evenimentele de ieri și cele de ultimă oră evocă destul de clar imaginea cum stau lucrurile în cadrul societății basarabene, în mod evident, fiind lupta politicienilor și guvernanților de a se menține la putere (fără a crea condiții de trai câtuși de puțin decente pentru popor) și, în același timp, lupta sau strădania poporului de a supraviețui în condițiile de trai devastatoare create de clasa dominantă (existența socială fiind inechitabilă sub toate formele). În asemenea condiții nu poate fi vorba nici de o schimbare a destinului, nici de o remodelare a mentalității, deoarece mediul social din societatea basarabeană e nespus de bolnav – o boală cronică a puterii politice, a puterii statale. Echitatea socială pentru moment este în captivitate, iar poporul, poporul român basarabean rămâne în continuare să îndure necazul și umilința la răscruci de drumuri.
————————————-
Dr. Galina MARTEA
Olanda
4 martie 2019