Ca ereţii
Daţi foc la cuvinte,
să ardă intense
pădurile dense
din propria minte,
căci numai fierbinte
un gând plin de sens e,
învinge ofense,
atinge-orice ţinte.
Cât timp doar adie
prin frunze frământul
ideii, cuvântul
nu are tărie
şi-acea bărbăţie
ce mistuie-avântul
din care ţeşi vântul
ce-l vrei vijelie.
Tuşiţi de vă vine
când fumul vă-neacă.
Curând o să treacă
şi jar veţi obţine.
Din el orişicine
e liber, în joacă,
luceferi să facă
sau stele meschine.
Topiţi toţi nămeţii
din orice dorinţe,
visaţi biruinţe,
sens nou dându-i vieţii,
sfărmaţi toţi pereţii
zidiţi pe voinţe
şi din suferinţe
zburaţi ca ereţii.
————————————–
Anatol COVALI
București
3 martie 2019