Hai
Hai, inimă, să te îmbrăţişez,
să-ţi mulţumesc c-ai fost al vieţii miez
şi că atunci când soarta rea te-a nins
ai scuturat zăpada şi-ai învins.
Hai, suflete, să te sărut cu drag
c-ai stat de pază pe-al ursitei prag
şi n-ai lăsat să calce drumul meu
durerile ce m-au pândit mereu.
Hai, trupul meu, bolnav şi istovit,
să-ţi mângâi orice loc ce-a fost lovit
şi să-ţi aduc cel mai superb prinos
pentru că-ai fost tot timpul curajos.
Hai, mintea mea, ce toate le-ai condus,
să-ţi spun ce niciodată nu ţi-am spus,
că ţie-îţi datorez tot ce-am făcut
în viaţa-n care-ai fost şi arc şi scut.
————————————–
Anatol COVALI
București
22 februarie 2019