Tu, albastrul meu din suflet…
Am deschis fereastra mării în albastru să te-nchid,
Printr-o geană de lumină valul îţi inundă cerul,
Stelele-ţi sărută fruntea şi luceferii misterul
Că-n tăcerea lumii tale visele ni se ucid…
Noaptea mă ascunzi lumină cu-a mea rază să te-aprind,
Luna-ţi murmură în şoapte jurământul de iubire,
Floare de nu-mă-uita tu m-ascunde în privire
Când sărutul de pe sân pe-o petal-am să ţi-l prind…
Cu-al tău zâmbet de pe buze scrie-mi flacără în suflet,
Nu-mi trimite jar din soare să-mi prefacă doru-n scrum!
Arde-mi trupul, fă-l cenuşă nu-mi lăsa iubirea-n drum
Nu mă ţine-nchis în gânduri ca pe un sărman valet…
Tu, albastrul meu din suflet, veşnicie de lumină,
Fă-mă aripă de flutur să zbor la fereastra ta,
Să-ţi aduc lumina vie dintr-o lacrimă de stea
Pentru a noastră neiubire numai soarta e de vină…
Scoate-mă din întuneric cu-al tău licăr din privire!
Când scri cu lumina lunii fluturilor…veşnicia
——————————
Daniel BARBU
18 februarie 2019
Mulțumesc din suflet pentru tot!