Sub cruci de lemn
Sub cruci de lemn ne aninăm, sub ploi
Cu numele zburând, că-s migratoare ,
Plecarea noastră nu e-ntâmplătoare
Uşor ne trecem, de dureri…și de nevoi.
Sacul din timp umplut de fapte adunate
Le-avem cu noi zălog înspre eternitate
Și le cărăm întregi, aşa, nedecupate ,
Ori mai frumoase, ori urâte, toate… toate.
Ori către Domnul, ori în sens invers
E tare dulce somnu-n clipa de trezire,
Când faptele din sac…Dumnezeire …
Te pot zbura în sus… prin Univers…
Iar dacă porți în cârcă , fel ,de fel,
Și sacul greu , parcă în loc te ține,
Prin clipa-aceea, care-o simți când vine
Să-ți faci o cruce… doar s-o știe EL ….
Întrebare
Oare cine o să vină să-mi mai taie mie lemne,
Oare cine peste timpuri cald în suflet îmi aduce,
Oare cine peste groapă îmi mai pune mie cruce,
Cine arde lumânarea pe mormânt să-mi lase semne?
Cine sterge supărarea de pe ochii trişti şi grei,
Cine sapă arătura, dimprejur uşor de vatră ,
Cine îmi păzește noaptea când un câine nu mai latră,
Cine va trimite carte, cu un chimic de condei ?
Cine face cărăruia prin mormane de zapezi,
Cine pe când mama noastră s-a culcat un pic să moară?
Când din cap până-n picioare, toate-au început să doară,
Cine îi dezleagă viața, de prin timpuri, din obezi?
Cine-i spune vorba bună, peste gând să-l oblojască,
Cine îi adapă plânsul dintr-o necuprinsă rană,
Cine-i pune chipul sacru, lângă Domnul, la icoană
Cine vede-n toate cele, de căsuța părintească?
Mai întreabă-te când vii
Dacă n-ai știut, să știi!
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
17 februarie 2019