UMBRELE SERII
Ajung printre arbori rafale de vânt,
se-adună buimace în largi rotocoale
pe strada ce încă îmi plânge în gând
cu toate iubirile scoase în cale.
De unde veniți ? – ce visuri vă cheamă
să-mi bateți cu doruri târzii la fereastră
când umbrele serii cuprinse de teamă
vestesc cu suspine întoarcerea voastră?
Aș vrea să vă chem pe toate în casă,
povești să vă spun despre inimi furate
la margini de timp când uitarea apasă
pe mii de regrete în urmă lăsate.
S-aprindem și focul în soba nebună
cu-amnare și iască din anii pierduți,
aduse-ntr-o seară de iarnă din lună
cu caii-n galop printre norii căzuți.
Să stăm împreună aproape de sobă
sorbind în tăcere prea dulci amintiri
sosite pe gânduri în straie de probă
croite în grabă din false iubiri.
Când ceasul va bate la ora uitării
lăsați-mi doar dorul în urmă, sedus,
plecați mai departe cu umbrele serii,
plutind în derivă spre veacul apus.
———————————————–
Corneliu NEAGU
26 ianuarie, 2019