Clipe dintre anotimpuri
Trece clipa ca o secundă,
Dar nimic nu stă în rundă:
Parcă timpu-a obosit,
De nimic n-a isprăvit.
Prin păduri, în miez de toamnă
Totul pare panoramă:
Tot soborul ei, sălbatic
E-n preludiul scurt, somatic:
Cică, după ceva, zile,
Depărtare de trei mile,
Se aude viscolind
Iarna, pe la noi suind.
Fiecare-n parte cerne
Gânduri, pe când ea s-aşterne:
Cum să facă, ce să dreagă,
Iarna să le fie dragă.
Cine ştie ce-o să fie?
Viscol, vuiet, vijelie?
Sau la sania cu reni
Moşul drag, mergând troieni?
…
Dacă timpul trece des,
Nu ştiu ce-i pe-aici de-ales.
Cine ştie ce-o să fie:
Soare blând, sau vijelie?
Norii să îşi cearnă clipa,
Noi, sorbindu-l, tragem pipa:
Sufletul, să-şi tragă firea,
După cum e-a fost menirea!
Să lăsăm departe-n zări,
Jivinele, umble-şi cărări!
Dincolo de raza-n timp,
Salutăm orice-anotimp!
Chiar de vremea ne petrece,
N-o lăsăm să judece;
Dumnezeu să ne păzească
Printre lumea lui, cerească!
Toamna pretutindeni fie,
Vară, vis şi armonie!
Fiecare frunză vie,
Robă gliei aurie!
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
11 noiembrie, 2018