GARDA
S-așază toamna rece la răscruce
cu vânturile-n traistă adunate,
sub zidul dărâmat de la cetate
o cucuvea visează sus pe cruce.
Un tren plecat aseară de la gară
se mai aude încă pe câmpie,
semnalul său, din aria pustie,
se-aude pân-la școala militară.
Un biet soldat visează o cadână
cu șoldurile bine conturate…
Of, de-ar putea s-o ducă la cetate,
în taină s-o iubească-o săptămână.
Dar stând de gardă pe costișa goală,
deodată se trezește din visate…
E ora când se lasă pe cărare
o frică ce-l cuprinde ca o boală.
Se schimbă garda după ritual,
nehotărât se-ntoarce la cazarmă,
dar dintr-odată aude că-i alarmă…
O, tată, internează-mă-n spital!
———————————————–
Corneliu NEAGU
26 octombrie, 2018