În Sâmbăta lui Lazăr (24.04 2021) am fost alături de Familia dragei noastre Mariana GURZA, la Pomenirea după 40 de zile. În timpul slujbei de taină, desfășurată în frumoasa biserică de la Pișchia, la pomenirea numelui, Mariana nu s-a ridicat cu trupul din mormânt ci ni s-a alăturat dintre îngeri cu sufletul. Ajunși acasă, toți din jurul mesei ne-am simțit mângâiați parcă de privirile ei transformate-n raze de soare. Ne-am vorbit despre Ea și am recitit din versurile-i oferite cu generozitate cândva … cumva spre luare aminte. Ne-am simțit bine împreună, parcă dominați de-un sentiment ambiguu izvorât din parastasul creștin înlăcrimat de regrete și sărbătorirea Ei renăscută-n viața-i veșnică de-acum. La revedere, Mariana! Veșnica Ei amintire! Mnerie Dumitru

Din senin s-a iscat iubirea,in senin s-a intors !
Asta v-am spus voua prieteni ai mei ,
Cand mi-ati aratat cerul si stelele,
Cand mi-ati adunat lacrimile , in potire de crini,
Cand din norii rataciti ,
Pe drumul meu plin de poeme
Se vor ivi cohorte de ingeri ,
Si-si vor lasa aripile peste singuratatea mea ,
Acum la sfarsit de drum …..

CELE DOUĂ LUMI

Între viaţă şi moarte
un prag fragil…
Păşesc pe el
în cele două universuri.
Aş mai rămâne în viaţă,
unde e prezentul şi viitorul.
Dincolo…
E timp şi pentru dincolo…
Acolo vom da vămi văzduhului,
pentru popasul veşnic.
Dumnezeu, va avea El grijă de noi!
Ne va ţine de mână
Aici,
Acolo,
O eternitate…



AM RĂMAS ÎN LUMINĂ

Doamne, ce mult lumină
dai acestei lumi în agonie.
Şi însetatei de mine,
mi-au dat să beau din apa vie…
Când sângele a ţâşnit
ca într-un plâns,
m-ai purtat spre lumi necunoscute
ca să o iubesc şi mai tare pe-a mea.
În ea m-am întors, alăturea cu Tine
deasupra cu cerul înseninat.
Ocolisem moartea…

Mariana Gurza

Scrisoare de rămas bun
Din pământ am fost făcut
Și în pământ mă voi întoarce
Ostenit de toate căte-am dus,
Vin să-mi pun tărână peste trup,
Ca o pătură, cu care să învelesc
Trupul meu, sleit și omenesc.
Dar voi lăsa sufletul să zboare
Către cerul luminat de soare
Cănd prea sfănta Ta chemare,
Îmi va fi izbăvitoare!
Scriu acum, o ultimă scrisoare.
Rănduri calde, dulce îmbrățișare,
Viața ca un vis, o lumânare,
Pâlpâind în sfeșnicul stingher
Plec, acum la Tatăl către cer !
Eu, cobor în gara cea stelară!
Ceasul din perete s-a oprit.
Veșnicia tainic, mi se-arată,
Timpul meu…aici e pe sfărșit!
Să mă pomeniți în sfânta rugăciune,
Să nu plângeți că în grabă plec.
Mă așteptă Domnul să-mi aline
Rănile, ce rău mă chinuiesc !
Las cu voi, în amintire,
Zilele însorite ce s-au dus
Și Dragostea, liantul ce unește
Lumea de aici, cu cea de sus !
Pe Mariana am ales să o port in rugăciune!
Dumnezeu să-i odihnească sufletul in lumină!
Mulțumesc, Mariana!
Camelia Cristea