Culmea înghesuielii, să stea şoferul pe scară, n-aveţi un bilet? încercaţi la şofer, noi suntem din Focşani, îmi caut nepoata, un cimitir şi restaurantul Pajiştea, ăsta e cimitirul, e clar, am făcut armata trei ani şi două luni la Odorheiul Secuiesc, opt ore de instrucţie pe zi, băiatul la Târgovişte, numai un jumate, e a zecea lună. Birou de copiat acte, copişti aducându-şi din vechime manuscrisele, printre rafturile Rat-Anna, piesă inclusă romanului after all şi cristianitatea din an. Scrisul e tăcere, cititul tăcere, toată rumoarea omenească şi cosmică transfigurată premormântal, cu cât mai vastă, mai fluviu, literatura, mai ales la persoana a treia, tipăreşte silentizarea obştească, interzis tiparul, bâiguiri nietzscheene de ghettou previzionat şi prin Jaspers, într-o Viaţa Românească, abia te mai asurzesc întru nefiinţă, strigă-te manuscris din rărunchii muţilor de nevoie, tot cântecul pe abur de nemişcare, plângi Ieremie-Brodski, în unde pe alături, cerc polar ochelar tropicului. Cock-ward Peace Day (traducere liberă din Pis Dei) – elevii au preferinţă bestială, maniacii, cu urechea la apelul fetelor între ele, află cum le cheamă şi le cheamă.
După aproape patruzeci de ani, că l-a trimis taică-său, ăla o fi mort acum, a mers mai spre florărie, şi-a scos chestia, aude şi fie-ta, n-ai (mai) continuat, ăia sunt bolnavi, nu mai fiţi din speriate aceleaşi curioase, flacăra minusculă a brichetei umplând de milă pe bătrân, să mergem la femei, zisese Alexandru Macedon, ia uite unde a băgat pâinea, a, măgarul, fata misă citise eroic transcopia şi nu se opusese, pe ce mai scrii, de toate, tot ea, spumei-spudei-spudei-săpunărei, lei, spune-i, era şi-un şlagăr de talcioc, terţiarul bun la istorii paginate, vezi Forsythe, la rece, oval-room clean-Krim, prin romane binefăcători criminali, ahtiindu-şi victimele complice la lectură, se leagă şi jurnalul, am nevoie de-o cădere, autorecuperatoare.
Gata? Nu, stai acolo să-i schimb lui Jane, e frumoasă toamna, nu suntem pregătiţi de ea, nu ne plăcea odată duhoarea sfârâită a pastramei cu must printre trestii, sub firmă, adio ravac de munte, cine n-o fi cunoscut catastifele din veac ale traiului, măcar pe pământ ori în aer, Nav Bharat Time, calamburezi pentru ravac, chiar tu, la interviul meu, eu mă duc cu un căcat pe mine, cu ce pizdoaia mă-sii mă duc, dacă te-am întrebat, parcă n-ai citit scriindu-mă, pe dictate, aşa, se dictează tăcerea, se imprimă recitări de strigoi.
Piesa mea vreau să fie numai acţiune, aşa e a mea, mişcare şi a memoriei şi a gândului, erau patru lumânări, Jane, Felix, tu, mama, aţi aprins şi pe tata, v-aţi stins, a venit lumina, râsesem toţi, câinele lătra la unison şi nu ne mai puteam opri, filmul se întrerupsese, păpuşă, să-mi dau cu lingura încinsă pe la câş, de când mănânci mere, perioada mea copistă, sufi iqbalic. Jumătate nu era ţigan, ori nevastă-sa. Câinele îmi plonjează pe faţă ca păienjenii în Dharamsala (tibetană). Frederick Forsyth’s The Devils Alternative, 1979 (acţiune 1982-1983, cf. Orwell): Do you know the port of Constantza on the Romanian coast? (p. 214).
Transcrie-mă pe undă întortocheată pas, o picătură ardă amorului de cvas, cu zdrov ciuvec de faţă curente picăţele lungite circuite pe nuci până la piele, slăvită impotenţă pe broderii hormon armoniu de restricţii femeii gramofon, mănâncă-te necază ne cază falca turcă nebaladată oaste pe coasta de sub furcă, zăbala dreaptă câşul neirtător nu scrie herozilor prostirea cenuşa pirostrie.
Ce nasoale, să poţi să le povesteşti un roman, să nu poţi să le povesteşti o şedinţă, ele cu jeteurile, da’ sunt comedii, da? da, excelent (duminicile astea), să progresezi ia note de 9 şi 10, conserva de fasole şi şniţelul presat de curcan oceanic, mai scurte jupele, bursele, al doilea congres al helenismului, mă retrag din sanscrită şi antropologie, berbeceşte, cum de-a născut mama trei copii în zodia asta, şi câinele ăsta o cutie neagră de sentimenturi.
Ţiganca de Grigorescu în cabinetul lui Antonescu. Nu era Magda, ci Georgeta. Ne mutăm după personaje-actori, între Flaubert şi Rebreanu. Azi, vom continua ramolismentul maniac, nu luciditatea eroidă, pe ploaie, la catedrele de matematică, înapoi, la răscrucea Gala, apoi reclamaţia cocotei, ce-a zis senatul, după ceartă, căciulari pe băltite table prin Cişmigiu, nevasta părăsită la spaţii verzi, diastola-sistola luminii, alt întuneric, la noapte sub ciuperci.
Dicteul soarelui de după ceaţă. Oblivion. Autodafeul cocotei. Când se sinucide, ce faci, că aţi mai păţit-o cu aceeaşi. Nu se va lua leafa întreagă pentru că nu şi-au plătit studenţii străini taxele în dolari. Stoilow, filolow, inginerul Cabiriei, Sonata de Cesar Frank, Arabesca de Schumann, O, sole mio, panourile matematice, mă umflase secretara de partid, vine madame Honnecker, Ţiţeica a fost inspector general, şi Coşbuc, şi Minulescu, şi Eminescu a fost, l-a inspectat pe Creangă, Solomon se interesa de ascultători, centralista că mă caută rectorul, vrea album Tătărăscu, Grigorescu, îi trimit Ţuculescu, Grigorescu şi icoane pe sticlă, ziduri dărâmate, lasă, Andreescu fusese în gândul meu, nu şi-n raft, cu şi fără model picteaz-o pe dumneaei, toţi inginerii angajatei temporare.
Astianax şi nu l-ai răpi Deifob imitatul Atenei am zis Homer ai răspuns Eminescu, auzisem Hafiz Baudelaire nemaiavând loc de beckettieni lăsaţi-mi-l strigase Hecuba Andromaca arde hainele duvaliene.
Croitorul de femei, regizoarea, unde-ai cunoscut-o tu, păi, mate-fizică, p-ailaltă, guguştiuca-păsăruca a început să cânte, suspiciune de alcool, contra-povestire, Neluţule, ai vrut să mă violezi, şi era cu două-trei capete mai mare decât ministrul, jocul exemplarelor din Becherescu (80), dedicaţia către Hortopan, o pe Zoe, e bine, Ovidiu supărat că nu ne-am dus la expoziţie, cum şi-a rupt Eminescu princeps-ul şi Creţia îi încercuie abisul urii cu suspense, ghid, surse, satura, Id musulman, I.D. Ştefănescu, Steinmatzky, vine tata, păi n-a murit? poate vine-n plumb-plop, bine, domnule, de ce nu sunteţi de acord, lunganul ăla cu baronul, de la Buzeşti la Ana Ipătescu, palma buldozerului cu vibraţii pentru Bruce Lee, if, capitale criminale, care mai de care, forma-ntâi a armistiţiului, renunţasem la reviste pentru vreo libertate tăcută, Muşata-Otakar-Lupaşcu, frământătoare provincii.
Relaţiile se închegaseră lume. Comparasem pe Eminescu (sfâşiindu-şi cartea) cu Antonescu (răspunzând la proces). Rasa, uite-o, nu e, înconjururi de fascisme, vanitatea tinerilor din când în când. Sarmale şi resturi, n-ai gusta Beckett, că ar fi pentru sătui, nu, rataţi şi impotenţi îl animă, nu te mişcă, tot sătuilor de scris în căutare de altceva li s-ar adresa, neînţeleşi, mortul din buric, în centrul unde scormonisem ieri, până azi, acoperit, jurnalul e moara, n-o duce după saci, lasă-i să vină, lipeşte-i şi umple-i cu gunoaie întâmplătoare, rostul tinereţii de s-o traduce în supravieţuire, vârste extreme, creştin pentru celălalt, sufocă-te-n trebăluire, adă filme de aviaţie.
Autodeterminare plină de aşteptări. Nu-mi place Beckett, am văzut Godot la Paris. Stafilin e al lui Arghezi, proastelor, nu Stachelin helvetul. Am scăldat-o cu Giacometti, maeştri de sine, coloanele opal ale lui Bubă, discurile lui Tudor. V-am împăcat câte-un pic, întinsesem mâna şi am primit primul catalog, trei titluri, soţialitate, coniac şi ness, autoiluzionări, rugăciune. Înserarea londoniza reproşuri, când te văd aici, vă căutaţi în modă, nu ne-ntâlnim deci numai la înmormântări, cine ştie ce decor ne-o fi îngropând şi pe plăcere, pierdut subiectul-contrast, mă scuzasei, adevărul că sunt pe jos, ori că i se poate întâmpla oricui, ce-ai mai ţipat, invers, pentru sticla aia, le-aş fi spălat dacă era apă caldă, te sunase naşul, du-te şi tu-n sufragerie, mai stingem o lumină, nu ţi-e ruşine, îmi dai tu ordine, stinge-ţi-o voi.
Văzuseră Caligula. Punjab, de cinci ori în America, poet niciodată, nu văzuse niciun film. Aniversanţii lui Dragoş, 17 lumânări, poze de Ionuţ. Gobi chirilic. Sunase Victor de la Piteşti. Manuela debitase predilecţia violului şi homosexualitatea hipoacuzicilor. Gabi-şi avea pe-al ei scenograf în RFG. Aunty Margaret mergea la Remus şi la nepoţică, doctoriţa urâtă, pierită de cancer, fecioară pe la 28 de ani şi jumătate. Bătaie cumplită a lăzăriştilor, acum două zile. Palincă, fetească, Bechet (pronunţat Beckett), verisajul se lungise, Dorotheea beată, Cristina, bă, mie nu-mi plac femeile, da’ prefer o femeie cu pulă decât un bărbat cu pizdă.
Eu i-am lăsat pe-amândoi, eu n-am văzut cum îl cheamă pe-al doilea şi l-am tăiat, eu i-am tăiat pe-amândoi, că nu-i cunosc, idem, eu nu m-am dus. Film vorbit bulgăreşte, cu Gabin. What a relief in Vrindavana. India, moi liubov (Vâlceanov). Shehenaică nostalgie. Simetriile nesfârşirii. Cenuşi în exil. Ken Folett. Solarul şi-l aranjaseră peste conducta caldă, de la şcoală. Mâncam, beam, ţuică de-asta, mai apoi vin, şi povesteam ritualul iubirii noastre. Încălziseră camera dumnezeieşte, şi am visat frumos. Şi tu. Oniţă Ştefan a început să vocifereze că ăia sunt eroii noştri de la ‘916 şi să luăm aminte. Se reîncarna flacără în aer vechi. Floarea dovleacului pe umărul soldatului.
Românii sunt născuţi funcţionari, i se pare Adrianei. Inot până la genunchi în baligi, şi sunt şi doamnă, spusese mireasa. Pomeni ţigăneşti până-n India. Mâncarea o prepara taicu, baba numai o vindea. Sobe face şi Mariţa. Tras cuţit, mălai albit. Bune vise dă ăst vin, femei frumoase din mopete al lui Ivănescu, wagneriană linişte. Visase c-o Continue reading „George ANCA: Feluri de surâsuri” →