Alexandra GĂLUȘCĂ: Priveşte-mă iubite

Priveşte-mă iubite

 

Priveşte-mă-n ochi, dimineața-n zori
Când răsaritul se oglindeşte-n mare
In vuietul mării şi simfonia de culori
Şi ai să simți iubirea mea cea mare

Priveşte-mă când soarele apune
Obrazul tău întoarce-l înspre mine
Să întelegi ce n-am ştiut a spune
Câtă dragoste port eu pentru tine

Priveşte-mă când luna plină apare
Vei vedea lacrimile-mi ca mărgele
Scurgându-se şirag de perle-n mare,
În roşu asfințit, pulsându-mi sângele

Priveşte-mă în lumina ploii stelelor
Recunoşti chipul, ce iubit ți-a fost?
Eu te mai țin în gândul amintirilor,
In inimă te am într-un tainic adăpost

Priveşte-mă sub soarele de vară
Mă vei citi ca pe o carte deschisă
Mă vei înțelege pentru prima oară
Voi simți atunci iertarea ta decisă

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

22 aprilie 2019

Foto by Dan Cristian Mihăilescu

Dunia PĂLĂNGEANU: Lumină și pace

Lumină și pace

 

Îngerul de seară plânge lângă mine
pe tipsia lunii roi de lacrimi grele
mâini neputincioase, fald de aripi frânte
prin câmpia rece se-aud ploi de stele.
Rugăciuni fierbinți suie greu ponorul
tremură icoana la ceasul de veghe
nu e-n noapte nimeni ,mirt de os mi-e trupul
nemiscat sub bolta inimii în zeghe.
Mă rog cu speranță alungând povara
călcând peste firul ars de umilință
să primesc lumina ,bucuria ,pacea,
pe oceanul vieții ,drumuri de căință.

 

—————————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

(Din proiectul literar bilingv în lucru POME CU ÎNGERI, autoare, Dunia Pălăngeanu, ilustrația Dana Sandu, traducere l. engleză prof. Tereza Cambera)

 

Ioana CONDURARU: Ea și El

Ea și El

 

Doi îngeri se pierdeau în noapte,
Visând iubirile de jad
Și din priviri doar nestemate,
Sclipeau pe cerul de cobalt.
Nebuni treceau de legea firii
Îngenunchind timpul frumos,
Erau doar Ei ai fericirii
Și astrul nopții luminos.
El un bujor cu mii de doruri,
Ea orhidee de smarald,
Pășeau prin iarba minunată
Culegând crinul adorat.
Iubirea lor ardea-n priviri
Împărtășind mii de luceferi
Ce se înălțau în infinit,
Sclipind pe-azurul din poveste.
Banca marilor trăiri,
Îi aștepta nerăbdătoare
În jur cu gingăși trandafiri,
Petale roșii, zâmbitoare.
Curtenitor s-a așezat,
Iar ea cu mâna tremurăndă,
Stând pe brațul de bărbat,
I-a dat iubirea din secundă.
Gustând din mărul adorat,
Și-au jurat pe veșnicie,
Că vor pași pe căi de vis
Scriind frumoasă poezie.
Așa, în nopțile de dor,
Mai observăm astrul cum arde
Intens pe geana stelelor,
Pentr-o iubire-înălțătoare.

———————————-

Ioana CONDURARU

22 aprilie 2018

Gia STANCULET: Mă rescriu de la-nceput…

Mă rescriu de la-nceput…

 

Te mai caut în iubire, prin declin în germene,
O scânteie reaprinsă, palmă peste orizont,
Mă rescriu de la-nceput într-un bob de cremene,
Printre vreascuri răscolind, amânările-n acont….

Mă dezmint de superstiții și de lamele de foc,
Repetându-mi amăgirea necuvintelor ce-mi ard,
Îmi conjur peste destin, răstignirea mea, în loc
De înstrăinări absurde, prefăcându-mă-n hazard.

Și astenic mă cuprinzi, îmi pui chingă peste doruri,
Ca o rugă necuprinsă, ce prin sabii a-nviat,
De-ndoieli ce au rămas, stinse-n ascuțite zboruri,
Cand zenitul meu albastru, tu… “Asura” l-ai tăiat!

Dar în mine te cuprind, gust sărat ce mă menține…
Și voi fi așa desculță, flori în salbe la picioare,
Eu, iubind prea fără tine, însă tot ce te conține…
Tu, iubind-mi pătimirea… dramelor în așteptare!

—————————-

Gia STANCULET

24 aprilie 2019

Anatol COVALI: Mă simt alt om

Mă simt alt om

 

Eu am sperat şi iată că speranţa
s-a împlinit, fiindcă-am căutat
înfrigurat să nimeresc nuanţa
ce strălucire dragostei i-a dat.

Mă simt alt om, cum nu am fost vreodată,
pentru că-n mine zburdă mândrii cerbi
care-au păscut iubire-adevărată
în pajiştile codrilor superbi.

Şi chiar de ninge-n mine şi e iarnă,
în suflet port o primăvară ce
a început de-un timp nu fulgi să cearnă,
ci mici petale-n care viaţă e.

Nu mai mi-e frig, nu tremur în derută,
pentru că-n suflet bunul Dumnezeu
îmi mângâie duios şi îmi sărută
destinul ce-a crezut în El mereu.

————————————–

Anatol COVALI

București

24 aprilie 2019

Alina CRISTIAN: Neputință…

Neputință …

 

Uneori cuvintele
le simt atât de sărace
încât nici nu îndrăznesc
să-ţi ating urma tălpilor
chinuite
sau să-ţi sărut dâra lacrimilor
însângerate de spini
neputinţa mă ștrangulează mă face mută lipsită de curaj
cerul iertător mă îmbrățișează cu privirea
îngenunchez în tăcere
la picioarele tale
și ca un copil
plâng fără cuvinte…

——————————–

Alina CRISTIAN

24 aprilie 2019

Imagine internet

Mia UNGUREANU: Puterea iubirii

Puterea iubirii

 

Mă scol din somn în toiul nopții,
Din goluri albastre, din large,
Pe țărmul mării valul se sparge,
Mi-aduce în zori, șoapte – mpletite în alge.

În tăcere cuprind cu a mea gândire,
Secundele scurse din viață.
Mă-ntreb ce se – ntâmplă cu mine și trupu-mi
îngheață
Se-aprinde în mine din nou, o dorință nebună, parcă legată cu ață.

Cu sufletul treaz, fără tihnă,
Văd stele privind în oglindă,
Uimite și ele,se simte și-n stele, ce vor să cuprindă,
Magia și taina, venită din cer, ca o undă să mă atingă.

Lăuntric, gândind către tine adorm.
Dar în noapte târziu, un vânt dinspre miazănoapte,
Mi-a adus pe aripile sale, mii de șoapte.
Prin puterea iubirii, plutind peste ape.

Cu sufletul treaz fără tihnă,
În iubire mă – nec, în iubire nebună…
Ce cu taină se-adună și mă – nvăluie,
Ca o mantie sfântă, sub o rază de lună.

———————————-

Mia UNGUREANU

24 aprilie, 2019

Gavril Iosif SINAI: înainte de sărbătoare

înainte de sărbătoare

 

în timp ce mieii trec
gălăgioși
m-am gândit la un protest
al nou-născuților

păstorul mi-a spus
acum ne rostesc numele

pe al meu l-am prins de lâna albă
în mâini îmi bătea inima

am simțit lama rece a cuțitului
ajunsă la gât

l-am atârnat
în timp ce tu ești ocupat

un fir de sânge curge pe pământ
sub el stau picioarele mele

n-am putut avea un vers
când am văzut
cuvântul în piroane

————————–

Gavril Iosif SINAI

24 aprilie 2019

Imagine internet

Gia STANCULET: „Precum în Cer, așa și pe Pământ”

„Precum în Cer, așa și pe Pământ”

 

Pe bolta cerului sclipiri
de astre se-oglindesc,
Cântări de stea se-aud
și-n sufletu-omenesc,
Din tot ce Adevărul
pentru noi lăsat-a prin Cuvânt,
În lume este-un dat: „Precum în Cer, așa și pe Pământ!”

Pe drumul vieții
adunăm prea repede noroi,
Privim spre-nalt,
în suflete adesea suntem goi,
Lumina să purtăm în noi,
un gând pentru ce-i sfânt,
S-avem un crez: „Precum în Cer, așa și pe Pământ!”

Creați din lut ființe vii,
prin Creator perfecte,
Un cod de viață avem întipărit,
dar îl numim „secrete”,
Dacă ne-am ancora în sine,
putem găsi acolo-avânt,
Ca să-nțelegem rostul: „Precum în Cer, așa și pe Pământ!”

Scânteia este-n noi,
deși nu suntem zei,
Copii de Dumnezeu,
să n-avem destinul frunzei,
Luând „Calea, Adevărul, Viața” legământ,
Să fim „Precum în Cer, așa și pe Pământ!”

—————————-

Gia STANCULET

23 aprilie 2019

Imagine: internet

 

Dunia PĂLĂNGEANU: Imnul cărţii

Imnul cărţii

 

Intru azi în templul cărţii
Ostenit de mult umblat,
Şi de-ntreg tumultul vieţii
Sufletul mi-e vindecat.

Alinare şi lumină
Îmi aduci cu un fior,
Prin a cărţilor gradină
Însetat încep să zbor.

Mă înclin în faţa slovei
Astăzi la altarul sfânt,
Nu-i în lume bucurie,
Cum e cartea pe pământ!

—————————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A CĂRȚII

23 aprilie 2019