Irina-Cristina ŢENU: Iubire fără nume

Nu-mi amintesc plânsul dorului
Așezat în palma valului de suspine.
Nici nu știu când a înmugurit
Depărtarea…
Parcă a trecut o veșnicie
De când ne-am trăit iubirea
Pe un meleag doar de
De inimile noastre știut.
Nu-mi amintesc nici
Glasul ecoului ce ne
Chema iubirea s-atingă
Nemurirea.
Îmi amintesc doar freamătul
Simțirii ce s-a trezit
Căutându-te prin ceața
Singurătății pe care a auzit-o
Strigându-ne pe noi,
Actorii principali,
Ce-am trăit o iubire anume,
Fără nume.

———————————

Irina-Cristina ŢENU

1 aprilie 2019

Nina TĂRCHILĂ: Mi-a adormit pe gene …

Mi-a adormit pe gene …

 

mi-a adormit pe gene o tristeţe
ca un gând galben, învechit de vreme,
s-a învelit în nori grei de nelinişti
şi de surâsul meu nu se mai teme.
mi-a ofilit în irişi cerul şleampăt
şi-n liniştea de piatră-nrobitoare,
mi-e tot mai greu cuvântul smuls din suflet
iar timpul parcă tot mai tare doare.
mi-a adormit pe gene o tristeţe
şi nu se lasă alungată, nu!
în ceas de somn neadormit îmi pare
când o privesc atent, că ea … ești tu.

——————————

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

1 aprilie 2019

Dorel SCHOR: Instrucțiuni pentru dormit (schiță)

Îl văd pe Eli Iliescu tras la faţă, obosit şi fără nici un chef.

– Nu am mai dormit ca lumea de vreo săptămână, îmi spune.

– Copiii?, îl întreb.

– Nu, sunt mari acuma.

– Vecinii? Necazuri la servici?

– Nici vorbă. Nu dorm de când aplic instrucţiunile pentru dormit.

Şi pentru că mirarea mi se citeşte pe figură, mă lămureşte. A citit un articol pe internet care te sfătuieşte să dormi numai pe partea stângă. In felul acesta sucurile digestive îşi fac datoria la maximum pentru că şi stomacul e situat pe stânga…

– Asta e adevărat…

– Dar şi inima e pe stânga. Am tot încercat să dorm pe partea asta, mă apasă, simt cum bate inima, am palpitaţii, nu mă simt bine. Şi atunci am trecut pe dreapta. După un timp m-am liniştit, dar un gând nu-mi dă pace: Ce o se întâmple cu sucurile digestive? Şi ce crezi? Sucurile astea se revarsă, simt în gură acru, mă ustură în coşul pieptului şi mă tem să nu fac un ulcer. De dormit, nici vorbă… Mă răsucesc în pat, nu-mi aflu locul, noaptea trece şi eu nu dorm.

– Ai încercat să stai pe spate?

– Am încercat, dar e imposibil. Poţi să stai cinci minute, zece minute, maximum un sfert de oră, dar somnul nu vine nici pentru o clipă. Dimpotrivă, dacă aş adormi totuşi, aş începe să sforăi, mai apar şi fenomene de apnee, e foarte periculos pentru respiraţie… Am încercat şi pe burtă, e imposibil, mai ales că în ultima vreme m-am îngrăşat şi stau cu faţa în pernă, pot să mă sufoc, ferească sfântul. Şi dacă întorc capul într-o parte, risc să fac un torticolis…

– Dar până să citeşti instrucţiunile pentru dormit, puteai să dormi?

– Dormeam ca un nou născut. Fără probleme…

– Păi, întoarce-te la stilul vechi.

– Dar cine mai ţine minte ce şi cum!? Că doar atunci nu aveam instrucţiuni.

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

31 martie 2019

Georgeta NEDELCU: Versuri

FII OM!

,,Cine nu are viaţa drept măsură nu are măsură în nimic” – Elias Canetti

 

Dă din ce ai fără să ceri
Fii mai bun decât ai fost ieri
Întinde mâna celui căzut
Mângâie-l dacă la durut.

Iartă-i pe toţi, dar ţine minte!
Din toate astea ia-nvăţăminte.
Fii OM şi-arată-le la toţi
Că eşti puternic şi că poţi

Să te ridici atunci când cazi
Să nu renunţi, chiar dacă azi.
Îţi plânge sufletul… Învaţă
Să râzi şi să ajuţi în viaţă!

La toate, tu să ai măsură,
Să nu vorbeşti nicicând cu ură
Să FII OM bun, cu demnitate
Să nu faci lucrul pe jumate.

Zâmbeşte, cântă-adeseori
Nu strânge ca alţii comori
Trăieşte-ţi viaţa zi de zi,
Că nu ştii mâine ce va fi…

28 martie 2019

 

 

A fi OM, e lucru mare!

                        ,,A fi domn e o-ntâmplare, a fi om e lucru mare” – Proverb românesc

 

Azi eşti cu-o treaptă mai sus,
Sper să nu fie-o-ntâmplare…
Cineva, de mult a spus:
,,A fi OM, e lucru mare!”

De eşti sus, să iei aminte,
Oamenii să îi saluţi.
Poate fii-vei ca-nainte
De nu-ntinzi mâna s-ajiţi…

Mândria şi lăcomia,
Azi fac parte din virtuţi.
Însă, tu să ai tăria
Oameni sărmani să ajuţi.

Azi eşti sus, dar nu uita
Poţi cădea oricând, să ştii.
De-aceea, nu ezita,
OM bun în viaţă să fii!

Orgoliului ţine-i piept
Să nu fii de el răpus…
Fii OM bun, fii înţelept,
Fă ce-n viaţă ţi-ai propus.

29 martie 2019

–––––––––

Georgeta NEDELCU

Craiova

 

 

 

Mihaela BANU: Leac de mântuire

Leac de mântuire

– sonet –

 

Să nu-ți întorci privirea, blândă rază,
Pe pleoapa clipei să nu tragi oblonul!
În mersul vieții să nu-nfigi pironul,
Ce pașilor elanul li-l retează!

Podoaba vorbei dulci, tu n-o ascunde,
Tandre șoptiri revarsă și mă-mbată,
Transfigurând speranța spulberată,
Uimirea ei simțirile-mi inunde!

Nu-ți risipi miresmele divine
Și fă-mi din gânduri straie de iubire,
Ce dorul meu de tine să-mi aline,

Iar mugurii firavi de răzvrătire,
În împletiri sfielnic sibiline,
Să îmi aducă leac de mântuire!

——————————-

Mihaela BANU

Târgoviște

29 martie 2019

 

Alina CRISTIAN: Ce este omul?…

Ce este omul? Nu-i nimica;
Un truditor ca și furnica …
Ce este omul? Ființă trecătoare,
Prin viaţa asta amăgitoare…
Când de tristeți este-apăsat,
Își ţine capul doar plecat…
Ce este omul? Visătorul
Ce-și umple viaţa cu ulciorul…
Se-mbată doar cu apă rece,
Pân’ ce necazurile-or trece…
Ce este omul? Praf de vânt
E omenescul din CUVÂNT
Ce-i spulberat în patru zări
Și-adus acasă peste ţări…
Ce este omul? Călătorul
Străbate viaţa cu piciorul,
Iar uneori de-a obosit,
Își trage seva dintr-un mit…
Ce este omul? Ochiul care,
Privește peste depărtare…
Visează harta fericirii
Ce i-ar crea cale iubirii…
Ce este omul? Este fumul
Ce se amestecă cu drumul …
Ce este omul? Sac de oase
Ce nimeni nu le știe-a coase…
Ce este omul? Un calic
Adună-ntruna…UN NIMIC…
Ce este omul? Suflet bun,
Ce anii-l schimbă în NEbun…
Ce este omul? Un popas,
Pe-aleile din al său pas…
Ce este omul? O AMINTIRE,
Ce-ți mai cerșește o privire,
Pe-aleile din cimitire…

——————————–

Alina CRISTIAN

Ioan POPOIU: Moartea Ofeliei

MOARTEA OFELIEI

 

Îmi lipsești
in fiecare zi
și-n fiecare noapte
visul meu cristalin
ca un cer albastru
unde ești iubire
din depărtări
In ce tărâm să te caut
iartă-mă
sunt vinovat
că nu te-am aflat
mai curând
ești speranță și
iluzie
tăcută și enigmatică
cu neputință de cuprins
te pierd și te găsesc
mereu
ca un vis întrupat
iubita mea
de neatins

——————————-

Ioan POPOIU

30 martie 2019

Tamara Tomiris GORINCIOI: Prinţul cu ochi de Lup

Prinţul cu ochi de Lup

 

Din cronici vechi şi colbăite apar alesele comori,
Ce-au şlefuit prin ani un chip de aprigi domnitori.
Regine ce-au iubit şi regi ce s-au jertfit cu nobila coroană,
Şi dragostea şi lupta de a fi sau nu a fi pentru aleasa ţară.

Din pulbere albastră zidit-a fost o albă mănăstire,
Şi profeția unui sarcedot ce scris-a în sfânta psaltire
Că vor veni urmaşii, cu rădăcini nobile, din aştri
Va reînvia în Dacia oştirea Lupilor sălbatici şi sihaştri.

Va reveni el, Prinţul, cu ochi de Lup şi trupul de dragon,
Va fi din cer trimis, va fi el, Vulturele, teleportat în Om.
Rămâne să-l cunoaştem, ca să-l urmăm în luptă,
Să fim fii Luminii, a fi sau a nu fi, e ultima redută.

———————————-

Tamara Tomiris GORINCIOI

Chișinău, Republica Moldova

30 Martie 2019

Camelia CLENCI: Un castel pentru o lume în doi

Un castel pentru o lume în doi

 

Albastrul cerului se desface
în fire șatirate și țese
un castel pentru o lume în doi,
în care ne vom ascunde
sub ploile celeste,
de gândurile ucigătoare ale lumii.

Din ramuri de nori
cad lacrimi de dor
pe frunțile noastre fierbinți.

Mi-am revărsat gândurile,
ca pletele în noapte,
mi-am pus luceafărul de seară în ele
și s-au prins în horă cu vorbele
născute în sufletul tău.

Hai! vino să ne jucăm cu timpul
să-l închidem într-un orologiu
fără ore, în castelul din lumea în doi.

————————–

Camelia CLENCI

29 martie 2019

Anatol COVALI: Izvorul limbii

Cuvintele au har numai rostite
cu dragostea unei adânci smerenii,
după ce-au fost cu grijă şlefuite
pe mintea trecătoarelor milenii.

 

Consoane şi vocale laolaltă
n-alcătuiesc nimic dacă în ele
n-a stăruit scormonitoarea daltă
a unor sfinţi căutători de stele.

Îţi trebuie o binecuvântare
venită din înalt ca să te-ajute
ca gândurile să le-nveţi să zboare
în splendide cuvinte prefăcute.

Dar câţi, din cei de azi, îşi mai dau seama
că fără de cuvinte-am fi aiurea?
Ei în străbuna limbă-acum dau iama
şi-i ciopârţesc şi îi sluţesc pădurea.

Izvorul limbii noastre, plin de rouă,
şi gustul şi răcoarea şi le schimbă,
aşa încât, peste un veac sau două,
se va trăi-n cu totul altă limbă !!!

————————————–

Anatol COVALI

București

30 martie 2019