Anca-Maria DAVID: Zbor

Zbor

 

Să mă desprind ușor de lume,
Să mă înalț și să ating un nor,
Să mă învăluie cu ploi de vară,
Ce curg din zori și până-n seară.
Aroma florilor de câmp mă împresoară,
Mă leagănă o stea pe cerul moale,
O pasăre m-alintă cu zborul de vioară,
Un cântec ce ne învață că iubirea
ne înalță-n zbor măreț.
Mă înfioară șoaptele tale încolăcite de valurile mării,
Ce se izbesc continuu de țărmul inimii.

———————————-

Anca-Maria DAVID

26 ianuarie 2019

 

Alexandra GĂLUȘCĂ: Dansul cocorilor

Dansul cocorilor

 

Dansează un vals cocorii
Pe gheața gândurilor mele
Le cântă-n strună şi norii,
Desfăşurați ca’n joc de iele

În jocul lor topesc gheață,
Falfâind grațios din pene,
Iubirea mă-nvăluie-n ceață
Prin vene îmi pătrunde alene

Trupul meu scrie azi istoria
Cocorilor ce zboară spre tine,
Sfidând furtuni îşi fac datoria
Să te aducă inapoi la mine

Dansează un dans cocorii,
O rugaciune spre cer înalță,
O incantație pe strunele viorii,
Iubirea să ne fie veşnic credință

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

20 ianuarie 2019

 

Laura Cristina CRISTEA: Prietenia

Prietenia

 

Prietenia frumoasă-i faţa ei ca-n beznă
O dulce trecere de rază
Neîntinata ei lumină
A lumii zori o luminează

Prieteni mi-am făcut să-mi fie armură
Le simt sufletul în vrajă
Cununa prieteniei în frunze de laur
În gingaşe făpturi, comori de aur

Alunga-ţi tristeţi ,gânduri amare
Oare nu ştiţi că deznădejdea doare
În voia sorţii mergeţi -să aveţi parte
De darul fericirii fără moarte

Fie-vă zilele albe mărgăritare
Iar fericirea întreagă
Şi bucuria frumuseţii sfinte
Primească-mi inima topită

Prietenia străluceşte în lumea muritoare
Cum străluceşte sus pe cer o stea
Prietenia e zâmbet ,bucurii şi glume
E sfânta prietenie ce ne leagă acuma.

 

***

Prietenia e bunătate şi credinţă
Ce creşte-n inimă şi-n gând
Adesea ne înconjoară
Ca o comoară divină

Prietenia e un dar
Ce se varsă şuvoi
Te înalţă la cer
Şi toate vorbele pier

Prietenia mă înalţă
E armonioasă
E sădită-n suflet
E legătură sacră

Prietenia e praful cernut de stele
Purtat de vânt răscolitor
E un sfânt legământ
Între oameni pe pământ

Prietenia e izvorul
De bucurii şi veselii
Cel care-l bea uită dorul
Şi prinde proaspete tării.

——————————-

Laura Cristina CRISTEA

26 ianuarie 2019

Anatol COVALI: Răsad

Răsad

 

Mai tânăr ca acum nicicând n-am fost,
căci am aflat al vieţii mele rost,
a mea menire
ce-a fost ţesută chiar de Cel de Sus,
când pe-ai mei umeri togă de iubire
zâmbind a pus.

Sfârşitul se preschimbă-n început
iar viitorul intră în trecut
cântând feeric.
Şi nici prezentul nu mai e demult,
căci renăscut, în tristu-i întuneric,
sunt alt tumult.

Ce pace e în mine şi în jur
când dau oricărui vis un nou contur
şi simt în sânge
cum lin pătrunde-n el un nou izvor
ce se transformă într-un murg pursânge
cu care zbor.

Am aripi. Aripi mari.Cu ele pot
să fiu când vreau oriunde. Peste tot.
Puţin îmi pasă
de se vor rupe, dacă am să cad,
cât timp viaţa mea nouă e frumoasă
şi par răsad !

————————————–

Anatol COVALI

București

26 ianuarie 2019

Nina TĂRCHILĂ: Mai ții minte?

Mai ții minte?

 

mai ții minte lumina mieroasă a verii
sub care foșneam îndelung a iubire?
bătaia inimii ca un tunet răsuna în timpane
și-n apele ochilor plutea fericire.
tălpile goale, despletirea din aripi,
mâinile împerecheate a dor necuprins …
sub ce rugină gâfâie azi amintirea
și zborul spre-nalt de ce ni s-a stins?
îți amintești cum se unduia marea
dezbrăcându-ne sufletul de veșminte?
ce pieritori sub lespedea timpului suntem
și ce risipiți printre-aduceri-aminte!!
azi doarme uitarea pe umărul tău,
în pieptul meu îmbătrânesc cocorii.
cât vezi cu ochii, ancorate la maluri,
visele noastre dorm în vuietul mării …

——————————

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

26 ianuarie 2019

Camelia CRISTEA: Împăcată

Împăcată

 

Sunt un simplu om ce arde
Pe un rug aprins de stele
Şi se miră, şi se-ntreabă:
– Cum de a ajuns la ele?

Sunt un simplu om ce-și duce
Inima în câmp de flori
Să se-mbrace în lumina
Revărsată de cu zori,

Curcubeul să-l cuprindă
După ploile trecute
Şi din lacrima de taină
Să ia zilele durute…

Depărtarea să o treacă
Doar cu pasul fericirii,
În altarul clipei sacre
Să dea sfânt tribut menirii!

Sunt un om ce-a scris povestea,
Cu o luntre de trăiri
Tinereţea se tot uită
Prin album de amintiri!

Toamna cu-n arcuş grăbit
Îmi mai cântă o baladă,
Dar m-ascund în poezii,
De prin rime să nu vadă.

Nu se lasă şi aduce…
Frunza veştedă-n alei
I-am promis un pumn de stele
Şi un vers să fie al ei.

Sunt un om trecut prin sită
Ce a tras la plug mereu,
Dar credinţa i-a dat aripi
Şi curaj când i-a fost greu…

Astăzi… caut vindecarea
Cred mai mult ca niciodată
Vreau să fiu cu mine însămi
Şi cu lumea împăcată!

—————————–

Camelia CRISTEA

București

26 ianuarie 2019

(foto sursa internet)

Simina PĂUN-MOISE: Mă vei ierta?

Mă vei ierta?

 

Îmi vei trimite o scrisoare?
De bun rămas sau bun venit?!
Mă vei vedea că nu vin, oare?
Vei şti că sufletul mi-e obosit?

Mă vei vedea în nopți cu lună
Când nu mai eşti de mult a mea?
Vei auzi strigarea mea nebună
Când lupii toți, spre lună vor urla?

Când ielele se prind în horă,
Vei fi cu ele, acolo-n joc….?
Femeia mea, nebună şi păgână!
Obligă-mă să mă întorc!

Ia-mi înrobirea nebunească
Şi dă-mi sărutul tău dumnezeiesc!
Pământul, soarele şi luna…
Cu tine, toate mi se prăbuşesc.

Îmi vei trimite..oare…o scrisoare?!
Doar să mă-ntrebi dac-ai venit…
Mă vei ierta?! Te-ntreb, a câta oară?
Mă vei ierta că m-ai iubit?!

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

26 ianuarie, 2019

Corneliu NEAGU: Reinterpretarea noțiunii de proiect

Nu-mi aduc aminte ca pe vremea copilăriei mele să fi auzit pe cineva vorbind despre proiect, în sensul în care percepem astăzi acest cuvânt. Ceva mai târziu, când urmam Școala de Arte și Meserii (1958-1961), am întâlnit acest cuvânt, utilizat în sensul său restrâns de plan sau desen la scară al unui dispozitiv sau echipament industrial. De altfel, la absolvirea acestei şcoli am realizat un proiect de diplomă, care avea ca temă « Reparația capitală a unei mori de ciment ». Proiect foarte complex, ce cuprindea tratarea temei atât din punct de vedere tehnic cât şi din punct de vedere organizatoric. Pe parcursul studiilor universitare (1966-1971), la Politehnica din Bucureşti, am elaborat mai multe proiecte de această natură, ce ţineau de discipline precum Organe de Maşini, Tehnologii de Presare la Rece, Tehnologia Construcţiilor de Maşini etc. Înțelegerea noțiuni de proiect, în sensul sau cel mai general, am dobândit-o mult mai târziu, în perioada 1983-1985, când am predat la Universitatea de Ştiinte şi Tehnologie din Oran. Aprofundarea, consolidarea şi dezvoltarea, dintr-o perspectivă personală, a noţiunii de proiect s-a produs în perioada 1992-2000, în cadrul unor colaborări cu universităţi din Anglia, Spania, Franţa şi Irlanda, derulate prin Programe Europene TEMPUS. Cu timpul, cuvântul proiect a intrat în limbajul curent, fiind utilizat frecvent, uneori abuziv, sau chiar în situaţii în care nu se justifică. Bineînţeles, cuvântul proiect poate avea mai multe înţelesuri : desen sau schiţa a unui produs – de exemplu, desenul unui ansamblu de motor ; dorinţa sau intenţia de a realiza o schimbare în viaţa de zi cu zi – de exemplu, dorinţa de a face o excursie peste hotare sau intenţia de a schimba locuinţa; ansamblu de etape şi acţiuni ordonate destinate atingerii unui obiectiv – de exemplu, realizarea unui concurs de literatură încheiat cu premierea celor mai bune lucrări. În sens științific, un proiect poate fi definit ca ansamblu de acţiuni sau lucrări destinate realizării unui obiectiv unic şi măsurabil. Un obiectiv este unic dacă, odată atins, este definitiv. De exemplu, deplasarea pasagerilor unei companii de transport aerian, din centrul oraşului la aeroport, cu un autobuz, nu este un proiect. Faptul că această activitate s-a derulat într-o zi nu constituie un obiectiv unic, pentru că în zilele următoare ea se va repeta. În schimb, punerea la punct a transportului cu autobuzul constituie un proiect. Odată realizat acest obiectiv, proiectul este încheiat. Un obiectiv este măsurabil dacă se poate evalua, în orice moment, gradul în care a fost atins. De exemplu, îmbunătăţirea imaginii de piață a unei reviste nu este un proiect. În schimb, îmbunătăţirea imaginii de piață până la nivelul la care 10% din populaţie va cunoaşte obiectul de activitate al revistei constituie un proiect. Există numeroase acţiuni şi lucrări care se derulează fără ca un obiectiv unic şi măsurabil să poată fi definit. În astfel de cazuri nu este vorba despre un proiect. De exemplu, “a satisface cititorii unei reviste” nu corespunde unui obiectiv unic şi măsurabil. Cu toate acestea, satisfacerea cititorilor este necesară. Viziunea asupra proiectului trebuie să fie sistemică, în sensul că proiectele foarte mari pot fi dezagregate în subproiecte, iar mai multe proiecte, dintr-un anumit domeniu, pot fi agregate într-un program. Elementele definitorii ale programelor, proiectelor și subproiectelor trebuie să fie, întotdeauna, obiectivul unic și capacitatea de a măsura modul în care este îndeplinit acest obiectiv.

———————————————–

Corneliu NEAGU

26 ianuarie, 2019

Daniela PÂRVU DORIN: Poem portret

Poem portret

 

Nu ne învață nimeni cum să-ți îmbrățișezi viața
cu deplină detașare și nu cu regret
n-o să știm, niciodată singuri, cum se scrie cu lumini și umbre
poemul portret
fără să afli vreodată de ce-n sufletul tău
se petrece ceva nedigerat?
știi, tu cum mă văd, eu… din interiorul propriei răni?
nu ne-nvață nimeni că trecutul trebuie reabilitat
dupa ce mai plătim, nu știu câte vămi…
*
Cine-ar mai putea atinge un suflet uscat
foarte rar, ca pe o ramură ce –ar înflori?
nu sunt eu, bolnavul care se ignoră
alienat de verbul a iubi?
și sfâșiat de atâta așteptare…
ce-ai aflat, Doamne, ce-ai mai aflat?
dă-mi un semn în acest Ianuarie
sau poate-mi răspunzi, poezie, chiar tu!
singura mea supapă de avarie!

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

26 ianuarie 2019

Lilia MANOLE: Strădanie

STRÃDANIE

 

Căutam azi o imagine
și- mi amintisem ce iarnă
e peste sufletul meu,
deschis oarecum…
Da, îmi ripostez, dintotdeauna…

Dintr-odată îmi apar troienele mistice,
groteștile umblete
pe deasupra zăpezii,
urme lapidare
la sfârsit de drum.

Doamne, iartă-mă,
refuz
să nu îmi omor ființa în acest
Anotimp…

„Mi-o omor”-
mi- am zis,
iar în acel faimos spațiu uranic-
developase cineva o fotografie.

Era o Fată care mă îngemănase
arhaic cu șalul alb
și fata acestei fete,
micuță, cât un degețel,
care mă înțelegea
cu de-amănunțitul-
or, voiam să devin albă, albă…
Ea,
Ce uimitoare
privire avea…

S- a uitat in ochii mei
și m-a făcut să surâd…
Nu știu
ce se întâmpla
fără acest surâs
pe vreme de iarnă
nu știu…
mi-am omorât chipul,
să nu pot ști ceva mai mult decât sunt…

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

25 ianuarie, 2019