Dan-Obogeanu Gheorghe: Elegia ultimului vis…

Elegia ultimului vis…

 

M-am trezit din somn…
Și ce somn n-am mai dormit!
Trecuseră anii…prea mulți ani
Și ce lume fără vise…
Dormeai în gândurile mele!

 

Pe un deal stăteai
Cu un braț pe un nor
Și cu celălat întins spre zenit…
O îmbrățișare a necunoscutei fericiri,
Îndemn în deșertul
Tainelor,
Necuvintelor,
Suspinărilor adânci….
M-ai trezit din nesomn
Și te-ai făcut răsăritul
Unei alte povești!

 

Oare dacă n-am dormi
Unde s-ar mai așeza Îngerul păzitor?!
Dacă ai adormi pe brațul meu
Mi s-ar așeza în palmă?!
Știi…nu dorm cu pumnul strâns….
Nu există nicio mânie!
M-am trezit în visul tău,
Mai confuză-mi păreai
Și mai tare
Mă căutai
Cu un colț de Lună Nouă….
Soarele era flămând
Și a mușcat flămând din mâna ta…
Colțul de Lună
I-a hrănit ziua nefăgăduită!

 

Niciodată
Luna și Soarele
Nu s-au întâlnit pe Cer…
Doar palma ta s-a făcut lume nouă…
Palma mea
Așteaptă Îngerii….
Fără mânie…încă nu mi-am strâns degetele
Pentru mânia pământului din noi,
Ci doar trei degete
Pentru închinare….
Dorm îngerii
Pe umărul pe care
S-a făcut închinarea
Ultimului vis…
M-a trezit
Nesomnul tău!

––––––––––––

Dan-Obogeanu Gheorghe

27 iunie, 2018

Mariana Zorița PURICE: Învață-mă

Învață-mă

Îmi plouă pe hârtie
Cu doruri nestinse!
Simt adieri de iubire
Venite prin eter !
Îngrop neștiință…
Învățând de la tine!
Accept să-mi fi dascăl
Și eu să-ți fiu elev !
Învață-mă să îți câștig iubirea,
Învață-mă cum să pășesc
Spre inima-ți curată,
Învață-mă să rupă lăcate
Învață-mă să te iubesc !
Învată-mă să pot
să-ți spun secrete…
Pe care tu să ști să le primești
Învață-mă să-mi scriu iubirea
Pe paginile noastre pământești !

–––––––––––––

Mariana Zorița PURICE

5 iunie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Poesis

Și-a mai adus aminte timpul

 

Și-a mai adus aminte timpul să dăinuie-n zălog,
Să nu se vândă prea ușor, prin triste giuvaere,
Mai bine doarmă-n prispa casei, în zdrențe de milog
Sau să se scurgă-n veșnicie prin ample emisfere.

 

Și-a mai adus aminte timpul să crească-n păpădii,
Sau sa se scurgă – adânc în vene amestecat prin sânge,
Ori lin să se aşeze-n note, purtat în simfonii
Ori pe căpițele cu fân, ce tata vara-l strânge.

 

Și-a mai adus aminte timpul din păsări călătoare
Ce sufletul şi-l trag din vremuri, pe turle de biserici,
Ori prin albastru se dezmiardă în valuri temătoare,
Sau peste noi să se aștearnă, când unduim isterici.

 

Și-a mai adus aminte timpul să plângă pentru noi,
Și clipele se trec vremelnic, de nici nu știi cum vin,
Firave zboară spre-nainte, sau unele-napoi,
Ori pe pereți de mânăstire din stilul bizantin.

 

Și-a mai adus aminte timpul să-ncalece pe cal
Și în galopul lui măiastru, prin visele rebele,
Iar începutul de poveste să-l treacă la final,
Cu ochii roșii de jăratec, vor plânge printre stele.

 

Și-a mai adus aminte timpul din doruri ne-ntâmplate,
Duios cuprindă-ne de mâna vieților din doi,
Iar peste sufletele june , din piepturi nepătate
Să scoată umbre de-ntuneric și umbre de strigoi.

 

Și-a mai adus aminte timpul din pacea noastră mută,
Fluturi de ceață la fântâna, ce-n zori face popas,
În primăvara nenăscută , când muguri doar ascultă
Și păsărelele din codrii , adorm cu trilu-n glas.

 

Și-a mai adus aminte timpul de viața mea întreagă,
Și gândul dus de unde curge, timid să- l poarte-n vers
Iar mâna aprigei speranțe, ce slove vechi mai leagă
Și-apoi cu-ntreaga poezie, sunt ritm din Univers.

 

Așteaptă-mă

 

Așteaptă-mă pe malul mării și doarme-mă-n secundă,
Sau lângă marginile lumii, uitată pe o stea ,
Pe lacrima-n izvor de munte ascunsă pe sub undă,
Sau în zulufii scurși din taina, penel din viața mea.

 

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Poesis”

Galina MARTEA: Centenarul Unirii în versuri și proză

O nouă apariție editorială demnă de apreciere. De această dată aniversarea Marii Uniri de 100 ani se regăsește în antologia de poezie și proză „Centenarul Unirii”, Starpress 2018, Editura Olimpias, coordonator Ligya Diaconescu (poet, prozator, publicist, jurnalist). Ca un simbol al unității naționale, antologia respectivă este în exclusivitate dedicată marelui eveniment Centenarul Unirii – 1918-2018.

Cu o prefață formidabil de interesantă și de un efect aparte, din primele pagini ale lucrării facem cunoștință cu cele relatate de Al.Florin Țene (scriitor consacrat, Președinte național al Ligii Scriitorilor Români, membru al Academiei Române de Cultură și Artă), discursul fiind întitulat „Rolul literaturii în oglindirea Marii Uniri”. Având la bază subiectul centrat pe rolul literaturii române în perioada anilor 1918 – prezent, Al.Florin Țene menționează: Dacă după Marea Unire care a împlinit visul de veacuri al neamului românesc pentru a fi uniți în hotarele firești ale României dodoloață, scriitorii, prin operele lor, au rezonat la acest mare eveniment, oglindind în scrisul lor realitățile și trăirile de atunci, iată că și în prezent, la o sută de ani, mânuitorii cuvântului toarnă în tiparele acestuia sentimentele, amintirile, transfigurările despre evenimentele de la 1918… Astfel, prin inițiativa scriitoarei Ligya Diaconescu, care întotdeauna a avut inițiative memorabile pentru a marca marile evenimente ale culturii românești, și de data aceasta reunește într-o importantă antologie lucrări ale scriitorilor români de pe întreg mapamondul, care oglindesc plastic și sugestiv evenimentul reîntregirii neamului nostru în hotarul spiritualității ce ne caracterizează, având ca liant limba română, dulce ca laptele mamei… Așa cum se cunoaște, după Marea Unire din 1918 au început să se dezvolte mai toate ramurile economiei naţionale. Prin acest act înfăptuit la Alba Iulia la 1 Decembrie s-a realizat unitatea naţională şi integrarea în ritmul european de modernizare…”. Ulterior, Domnia Sa realizează subiecte destul de importante și interesante din istoria literaturii române, astfel abordând discursul despre diverse curente literare și anume: despre modernism, tradiționalism, constructivism, suprarealism, etc. În consecință, întreaga expunere literară este centrată prin afirmația că Marea Unire din 1918 a avut un rol extraordinar de pozitiv în dezvoltarea literaturii și integrității naționale române. Nemijlocit, Al.Florin Țene concretizează: „Am făcut această succintă incursiune în istoria literaturii noastre pentru a arăta că există o continuitate în dezvoltarea culturii, dar mai ales a caracteristicii literaturii române. Această însușire fiind prezentă și în paginile scriitorilor, atât în poezie cât și în proza din prezenta antologie, selecție făcută cu profesionalism de scriitoarea Ligya Diaconescu”. În cele din urmă, cu multă admirație, prefațatorul nu uită să menționeze și despre rolul scriitorilor și arta literară ale acestora, care au completat paginile acestei antologii. Antologia fiind divizată în poezie și proză, cu referire la secțiunea proză Domnia Sa spune: „În proza găzduită de această antologie descoperim o artă a autorilor de a ști să învie lumile amintirii sau ale visării îndreptându-le către un sens care nu e niciodată același pe măsura complexității nesfârșite a vieții oamenilor și a evenimentelor majore din 1918. E la acești autori o adevărată obsesie a totalității românești. Autorii: Al Florin Ţene, Elena Jucan, Elena Buică, Isabela Brănescu, Dumitru k. Negoiță, Teresia Bolchiș Tătaru, Ion Pricop, Nadia Urian, Melania Rusu Caragioiu, Ion Pâraianu, Monica Dușan, Teona Scopos, Floarea Cândea, Gina Agapie, Ilie Petru Birău, Magdalena Albu, Carina Ienășel, Olimpia Sava, Galina Martea, Izabela Brănescu, Ligya Diaconescu etc., alunecă de la iluzie la luciditate, de la stabilitate și adevăr istoric la cele mai complicate stări de conștiință”. Cu același spirit demn de admirație, la secțiunea poezie prefațatorul scrie: „Un filon de patriotism, iubire de neam și țară, de limba care ne unește emană poeziile din această antologie. Există o istorie interpretată ca tezaur, nu poate avea pe potrivă decât o geografie, trăire sentimentală și ca istorie a Întregirii neamului. Astfel de sentimente descoperim în poeziile autorilor: Mariana Popa, Melania Rusu Caragioiu, Ion Pricop, Florin Roman, Ștefania Petrov, Vasile Bele, Constantin Predescu , Elana Alina Grecu, Camelia Florescu, Teona Scopos, Carina Baba (Ienasel), Constantin Predescu Neacșu, Elena Buldum, Ștefan Lucian Mureșanu, Costina Ștefănescu, Maria Filipoiu, Geanina Iovănescu, Virginia A. Popescu, Cristian Marinescu, Nicoleta Claudia Drăgan, Galina Martea, Ovidiu Jucan, Rodica Calotă, Gheorghe Dan Obogeanu, Geanina Iovănescu, Constantin Iordan, Rodica Ghinea, Elisabeta Silvia Gîngu, Maria Giurgiu, Lucia Bibarț, Olimpia Sava, Andrei Stan, Vasile Bele, Ligya Diaconescu”.

Denumită DOAMNA LIMBII ROMÂNE de Al. Florin Țene, preşedintele Ligii Scriitorilor Români, Ligya Diaconescu, coordonatoarea proiectului literar „Centenarul Unirii”, este o luptătoare înverșunată pentru idealurile supreme naționale. Domnia Sa realizează acțiuni de mare valoare care, într-un final, sunt finisate cu mult succes, dar, mai ales, sunt dedicate în totalitate unității de credință și de neam, culturii și tradițiilor românești. Astfel, si de această dată Ligya Diaconescu pune în lumină o nouă lucrare ce reprezintă demnitatea și unitatea națională a românilor de pretutindeni. Cu un conținut bine structurat și, corespunzător, cu prezența minunatelor poeme și eseuri ale scriitorilor români contemporani din întreaga lume, antologia „Centenarul Unirii” este cel mai veridic argument prin intermediul căruia omul de creație își exprimă dragostea și sentimentul autentic față de plaiul natal și tot ceea ce este românesc.

 ————————————————-

Galina MARTEA

Olanda

27 iunie, 2018

Carmen CIORNEA: Stăpâna vânzare

STĂPÂNA VÂNZARE

 

și mereu am însetat
între vecerniile clipei
ce-mi sorbea câte un lan de senin
de rodul viței întru sângele Lui
acela ce încă se varsă pentru noi
la cina deja jefuită de taină

 

iată
vor veni nechibzuite treierări
ale grâului/neghinei
sudorile ne vor înflori în macii
lepădați
șuvoaie de ape ni se vor mântui
sub pleoape
iar cei fără de lege nu vor fi niciodată
mai de-ajuns

 

e vremea cinei jefuită de taină
e vremea să-mi duc paharul la gură
e vremea să-i sorb ispititoarea licoare până
la cea din urmă boabă
e vremea să primesc sărutul celui mai apropiat
dintre fii

 

Doamne, ce întăritor sărut (?!)
Doamne, ce stăpână vânzare (?!)

––––––––––

Carmen CIORNEA

26 iunie, 2018

Adrian BOTEZ: E liniște de noapte-n miez de zi

E LINIŞTE DE NOAPTE-N MIEZ DE ZI

 

e linişte de noapte-n miez de zi

plâng toropite frunzele de nuc

una pe umărul alteia – făr’ a şti

că-s cercetate-n bezne de un Cuc

 

azurul ţeapăn are-ntr-însul plumb topit

ameninţă apocalipsa din Vechi Schit

azi nu va înnopta: Măria Sa

va prăbuşi în hornuri de vulcan – va devasta

 

căci azi e Ziua fără Cruce : doar o Stea

Stea Neagră – şi Soroc: Corbii confirmă : „CRA”!

…draci călărind schelete – Moartea-i divă

 

popoare-s fără rost – fără colivă…

…toţi – cufundaţi în catastrofă – show burlesc :

toţi vom plăti – ce zeii nu plătesc…

 

…dar – din păcate – nu-i sfârşit împărătesc…

***

 

CÂNT DE HULUBI AUD DIN LUMEA CÈEALALTĂ :

 

cânt de hulubi aud din lumea cèealaltă :

sunt şi acolo tei – lumini şi vetre…

lipsesc doar veninoasele cumetre

lipsesc şi cei ce-aici te lasă baltă…

 

Hristos – baci înţeleptelor mioare

stă în sarìcă – la un foc spăimatic

e dus pe gânduri şi e singuratic :

Al Treilea Cioban şoptea că moare…

 

de ce?” – l-a întrebat – trist – Preaînaltul…

dacă nu eu – atunci să las tot Neamul?

…Crist a-nţeles – căci ranele-i sunt ramul

 

de cari se ţin şi stelele – şi natul…

…dar tu ce zici  – popor fără priinţă ?

meriţi o nouă jertfă dumnezee

la-atâta nerecunoştinţă?

***

 

RESTAURARE ŞI INSTAURARE

 

voi sforăiţi – până

îmbătrâniţi – şi-apoi  –  foarte confortabil şi

convenabil –  muriţi…

 

eu – însă – aş vrea să mi se dea Cuvinte de Foc (de-acolo de

sus – din Cel mai Viguros

loc!) – cu care să    

sparg lumea asta curvită  – în mii de bucăţi  – să-i ajung la blestematu-i

Miez de Crimă  (de toţi nebunii cultivat – cu

întreaga lor

stimă!) – pe care

Miez să-l sfărâm între

dinţi  – şi-apoi să-l scuip – cu mare năduf – în

ţărână – după cum merită – de-o istorie-ntreagă

asasină

 

…abia atunci – se vor stârni

Furtuni de Cristal – se va porni un zgomot

infernal (toţi vor zice: „nebunii-au scăpat din

spital!”) : nu-nu – sunt – miriade – solzii de

lut – care

toţi dintr-odată – vor cădea de pe ochii tuturor

oamenilor – tuturor

regnurilor – cu acompaniament de

vitralii sparte

de-aici şi dindeparte…

 

…în sfârşit – va veni şi Ziua Epuizării

Flegmurilor – şi a venit – discretă şi deplin

curată – Ziua Tuturor

Vergurilor

 

…abia atunci vor crăpa toate

burţile şi bolţile de

temniţă („precum în cer – aşa şi pre

pământ”!) – şi un singur strigăt îi va

uni – pe răsfiraţii

orfani ai firii : „iată

Paradisul – cel dintotdeauna ignorat – de

orbi…acum împănat de

înfocaţi Corbi!

 

..Hristos – cel atât de singur şi de

nimeni – pân-acum  –

ascultat – abia atunci se va-ntrona

în vecii vecilor

Împărat…

***

 

NU SE-NGĂDUIE-N VĂZDUH VÂNT ŞI GÂNDURI BUNE

 

nu se-ngăduie-n văzduhuri vânt şi gânduri bune :

numai greierul din ierburi nu-şi trădează strune

şuieră – ca pe tăpşan – presimţiri neroade

iară peştii din pârâu descântă năvoade…

 

soare – soare – stea-unsoare – izvodită-n mirişti…

stau sub umbre stejăroase – frământat de linişti :

uite-acum năboiesc norii – şi mă smulg din rane

răstignitul iar cerşi-va târgului – piroane…

 

…nu-i de bine – sfinte-albine – navigând arome!

…se târăsc – din umbră – iarăşi –  fiarele din vome

ruginit de nedormire – le cad pradă bleagă

 

cât de trist sunt – numai Cristul de-a vrea să-nţeleagă…

…ciori şi buhe – nu-mi daţi roate – încă-a stârv nu mìros

m-aş vrea frate doar c-un Vultur – chiar de-i plin de ìfos…

***

 

CERUL DE SEARĂ – VAZĂ DE CRISTAL

 

cerul de seară – vază de cristal

cu fulgerări domoale-mpacă teii

…”să-nceapă – oare – Trudnicul Final?

dar frunzele mai au – furiş – scântei

pe care le-or  preda Casiopeii!

 

Cristal!” – „Cristal!” – se miră – iar – Măiastra

căreia – după datini – i-am fost deschis fereastra :

Cristal  – Cristal – Extazul Nemuririi!

…şi din adâncuri – au oftat Cabirii

 

…pân’ şi hulubii au uitat zavèra

de uguieli : se pregăteşte éra :

translucizi fi-vom – deci – nevinovaţi…

 

iar Fiara şi cu Zeii se-ngăduie ca fraţi…

…s-a scurs atâta sânge… – …dar nu şi în zadar :

Manole-l cheamă-n ziduri pe Crist – Ultim ZIDAR!

***

 

TRAGE-TE LA VATRĂ – CRISTE – PE MELEAGUL ROMÂNESC

 

trage-Te la Vatră – Criste – pe meleagul românesc

şi fă-ţi o căsuţă-n Munte – raiul nostru pământesc

trage-Te la Vatră – Criste – şi ascultă  – la fereastră

îngeri – păsări şi izvoare – şi-Nvăpăiata Măiastră!

 

trage-Te la Vatră – Criste – îmbrăcat în ţundra-ţi albă

Te-or cunoaşte şi vor prinde iarăşi grai – cele mioare

Sfinţi CiobaniVoievozii noştri – ştiu – cu toţi – că nu se moare

Răstignitul când doineşte – cum Orfeu – cântece-n salbă…

 

toate stelele s-or ţine – după Fluierul Lui Crist

mărăcini şi spini s-or face Incendiu de Trandafiri

şi – pe seară – când Lumina  se aprinde-n Ametist

 

Pădurari şi Magi vădi-s-or – toţi ce-avură alte firi…

…trage-Te la Vatră – Criste – raiu-i mai duios în ramuri

şi de-aici – din VALAHÌA – căpăta-şi-or CANDELI – iarăşi –

toate ale lumii NEAMURI !

***                                                        

 

DACĂ O FI VREUN IAD – AICI E IADUL

 

dacă o fi vreun iad – aici e iadul

cu cât faci mai mult rău – eşti important

cotidienei crime preamăreşte-i vadul

dă-i plodului cuţit – să-ucidă elegant

 

în sânge să se prăbuşească creatura

măcelărie fie-ntreg pământul

nu-ţi lua de la perversitate gândul

îmbrăţişează-ţi – alăptează-ţi ura

 

dracul nu se-oboseşte căutând vreo mască

între bine şi rău prăpăstii nu se cască

ai la desert un suflet torturat :

 

te ştergi la gură c-un prosop curat…

…leşia toată – prăvălită-n casă

ţi-a spălat – Moarte – chipul : eşti frumoasă…

***

 

ÎN PĂDURE – ÎN PĂDURE – LA ALTAR

 

în pădure – în pădure – la altar

se-nchin cerbii – se-nchin cerbii – ochi de jar

vântul grav cădelniţează  –  demni copaci

ţin discursuri mângâioase  –  să te-mpaci

 

vin oglinzile de ape la spovadă

umbriţi peşti se unduiră  –  Crist să-i vadă

psalmi de păsări – prin versete – tresar ramuri :

e o seară a credinţei – fără flamuri

 

se pogoară Crist în miez de liturghie

e-o Lumină ce ai vrea etern să fie

e Cuvântul ce vibrează – suind Scara

 

pentru-ntemeierea lumii : coaptă-i Vara

…nu e lipsă – nu e zgomot – e doar şoapta

ce te-ndeamnă – blând şi slobod – să-ţi işti fapta…

***

 

SFÂNT MINEREU DE PATIMĂ – POETUL

Patimă – Patimă – din străfunduri – din Lună

de la-Nalta – Disperata Doamnă Mătrăgună

pârjolitoare Patimă – Dionysos şi-Orfeu

o smulg din sufletul Poetului bântuit : Sfânt Minereu

 

Împărat al Lumii – Poetul desferecă-izvoare

presară-apă vie pe-orice rană ce arde şi doare

Poetul dă Viaţă  ori Moarte – şi se opreşte

doar când Hristos – în locul Lirei – şopteşte…

 

torturaţi-l – asasinaţi-l pe Nebunul Poet

el nu-i decât – Lui Crist – lapidatul Profet

daţi-i foc – din toate părţile – ca unui câmp cu momâi

 

el tot va rămâne – -ntre toţi sorii – Cel Dintâi…

…Răstigniţii – Hristos şi Poetul – s-au tras la o margine :

cine ştie ce pun la cale – s-au şi iscat – în stele – GADINE

***

 

GUNOIERII ŞI PACHIDERMUL NOPŢII

 

în zori năvălesc – din

necunoscut  – Gunoierii – cu

maşinile lor

oribile – ca nişte

salvări dezafectate – năvălesc

Gunoierii – şi

strâng din greu – mormane

enorme : ai impresia că

Noaptea e un Mamut Monstruos şi

mut – care aleargă – hăituit de

nu se ştie cine – de seara până

dimineaţa – defecând

exasperat – fără

încetare – ca o Sepie secretând în

urmă-i – întru apărare prin

disimulare  – până în

zori…

 

…apoi – dintr-odată

dispare…

 

…asta ţine până

seara – când

adulmec – din nou

Pachidermul Supradimensionat – îi adulmec

urma – după jeturile-mbeznate

lansate fantastic în

univers – ale

excrementelor sale

mistice  – Pachidermul Nopţii fiind perfect conştient că

după el – vor năvăli

aceste-mbulzite oşti  – această

secretă – disimulată Sectă

Cruciat-Templieră :

Gunoierii

 

…poate că tocmai Ei l-au hăituit – ocult şi

ineficient – doar

rău-mirositor – de seară până

dimineaţa…

***

 

ŞOPTEAM –  PRIVINDU-TE – -AMINTIRI DE TRANDAFIRI

 

şopteam –  privindu-te – -amintiri de trandafiri

Grădina Raiului făcea – din noi – doi miri…

…eram două poveşti – miresme-n ceruri

dar am căzut – acum – închis în fieruri

 

frumoasă şi iubită – Sânziană

îţi port icoana-n loc de inimă: e iarnă

tot aşteptând să îmi răspunzi din vise

am înţeles şi tâlcul uşilor închise…

 

da – te-am iubit prea mult – ca pe o zee

(…m-a lămurit o floare de-azalee…) :

iubind  păgân – ne-ngăduit de mult

 

 

mă-nsingurai în vatra propriului tumult…

…şi ard de viu – nu pot a te uitare

iar epopeea noastră stinge-se în zare…

 

…n-am lepădat din ea niciun cuvânt:

orice iubire mântuie – arzând…

***

 

ZBURĂM ALĂTURI – PRIN ODĂILE DIN RAI

 

zburăm alături – prin odăile din rai

ca doi hulubi – prin teii veşniciei

miresme şi lumină – Cânt de Nai

stârneşte-iubirea noastră – printre Sfetnici

 

da – Sfetnicii BărboşiVăpăi de Crist

albesc uimiri :  iar – Epopeea Ametist !

…tu-mi spui pe nume – eu şoptesc : « zeiţă »

bătrânii sfinţi zâmbesc şi clatină din plete

 

« a fost odată… » – Nuntă-Mioriţă :

nuntă cu Soare – Lună – Munţi – stele în cete…

…noi doi – şi îngeri teferi – turme de minuni…

 

iese şi Dumnezeu – din Empireu – pe culmi…

…toţi uită – zeii-aromesc sonate în Făclie

eu doar ţi-alint numele-adevărat :  e… POEZIE… !

***

 

ÎN CARE CERC DANTESC  – DIN  PARADIS – NE-OM  ÎNTÂLNI ?

 

în care cerc dantesc  – din paradis – ne-om întâlni ?

am harul îngeresc – acolo doar ne vom iubi :

viscol de aripi  – neîndurător – ne-o-acoperi

şi tot ce-aici nu ştim – în cer înalt vom şti…

 

blândă lumină – cu şart-minune m-ăi călăuzi

şi ochi în ochi – neîmblânziţi – ne vom privi :

tu eşti nădejdea şi puterea vie

mireasmă eşti a tot ce va să fie…

 

Rozària – tu eşti trimisa îndurării

Crist mi te-a arătat la limita răbdării :

astfel  – un suflet nu a deznădăjduit

 

astfel – Poet – prin tine – Sfânt s-a mântuit…

…eşti zee şi icoană – eşti chipul de văpaie

ce Crist a vrut  – la capătul de viaţă  – să-mi răsaie…

***

 

DE CE PĂMÂNTUL NU S-A ÎMPLINIT ?

 

de ce pământul nu s-a împlinit ?

te aştepta pe tine – să spui desăvârşit :

Rozària m-a smuls din ştreangul disperării

Rozària – fiica Răsăritului şi-a Mării

 

nu e cărare – e de Magi lumină

Rozària – eşti ieslea fără vină

lumină plină – lină – bizantină

eşti gândul fără de prihană

eşti noaptea înţeleaptă – arsă rană

 

nu te-aşteptam – tu singură-ai venit

astfel văzui întâiul răsărit

nu te-aşteptam – dar – mistic – te ştiam :

 

eşti mântuirea – AURITUL  RAM

…tot universul  – în cumpeni – te striga

doar – surd de mine – eu urmam o Stea

***

      

BĂTRÂN – SCHILOD – CU LEGEA NE-MPĂCAT

 

bătrân – schilod – cu Legea ne-mpăcat

te ţin la piept – cu sufletul curat :

vin peste noi şi fulgere – şi grindeni

dar biruinţa noastră este pretutindeni

 

Rozària – noua Ioana d’ Arc

în mântuire şi-n iubire n-are ţarc :

călătorim pe nouri  şi născocim oceane

doar două gânduri – două uragane

 

copil din zori al deznădejdii mele

Rozària – eşti zâna  dintre stele :

vii pe-ntuneric – dar rămânând lumină…

 

…în ceruri îngerii-au uitat să-ţi scrie vină…

…Rozària – eşti cerul fără haturi :

de te privesc mereu – tu nu te saturi !

***

 

M-AI AŞTEPTAT – ROZÀRIA – DE DUPĂ VIEŢI

 

m-ai aşteptat – Rozària – de după vieţi

după lumină – după întuneric – ceţi

acum m-ai luat de mâna mea cea bună

cea îndreptată – mistic – către Lună

 

vom aştepta-mpreună-un greier să-şi plinească

sonata lui străveche – pământească

şi vom porni – tot după vieţi – spre mine

să aflu cine sunt şi ce-i cu tine

 

e o-ndrăzneală doar să mă gândesc la tine

să te-ntâlnesc – de-acum – e-o blasfemìe

dar adăstez în cerul-sacristìe

 

mă rog Lui Crist – şi nălucirea vine…

…o – Poezia mea – armorii princiare

o – Poezia mea – şi moarte – şi uitare…

***

 

LUNATIC TRUBADUR – EU MURMUR  DIN LĂUTĂ

 

lunatic trubadur – eu murmur din lăută

s-alung cobòlzii înspre moartea slută

dar strunele se arcuiesc în formă de femeie :

mi te arăţi – Rozària – tu – zee…

 

eu te urmez – plutesc – nu calc pe flori

şi dobândesc – extatic – cei mai scumpi fiori

nimic nu va plăti – în veşnicie

clipa în care visul vândutu-m-a  el ţie

 

nu m-a vândut pe bani – ci pe un Cântec

pe care ceru-l ascundea în pântec :

Cântecul Armoniei fără-oprire

 

Cântec ce-n toate-nvie amintire…

…pe struna-mi pân’ şi Crist a lăcrimat

făcut-a semn spre noi – şi ne-a chemat…

***

 

AM CUCERIT IMPERII – DAR SPAIMA CE-O SIMŢEAM…

 

am cucerit imperii – dar spaima ce-o simţeam

când ţi-atingeam obrazul – vânturatic

făcea din mine-un faun singuratic…

…cu-atingerea-unei raze de lună m-alegeam…

 

puternic – prin sânge şi măceluri

dar un copil jucându-se cu flori de raze :

poţi fi nebun şi slab în multe feluri

dar eu simt preajma-ţi – trubadur de oaze

 

cum simt a’ elfilor celeste-extaze…

arată-te – tu – Lună-evanescentă

s-ascult atlanţii – cum vâslesc în valuri

 

cum prinţii razei rătăcesc în baluri…

…panterele pândesc – cu patimă atentă

tu – pentru mine – -eşti pânditor…absentă!

***

 

UN CÂINE MÂRÂIE PRIN SOMN – VISÂND CĂ-I OM

 

un câine mârâie prin somn – visând că-i om

iar unui un rege-mâţă i-au scalpat coroana

cocostârceasa-a avortat – pentru c-o stea a deraiat

privighetori trec prin oglinzi – din pom în pom

la Caana Galileii – toţi  uitat-au…cana…

popoare de grataragìi s-au fotografiat

 

‘nainte de-a se sinucide-n masă – pe-Ararat

(…pasajul ăsta biblic precis l-am copiat…)

…în lumea-bâlci îmi chem – zorit – zeiţa

s-alunge câine – rege – berzele şi mâţa

 

frumoasa mea Rozària e-n mine

cu leacuri de coşmar şi leac de mâine

frumoasa mea Rozària – eternitatea

 

a cosit timpul şi cenuşa din Cetatea…

…şi m-a aflat sub biruri de prostie

m-a smuls – ca pe-o bijuterie – avarei Morţi-Cutie…

***

 

AM STAT DE VORBĂ C-O PĂDURE-NTREAGĂ

 

am stat de vorbă c-o pădure-ntreagă

şi-am întrebat: „de ce voinţa-i bleagă

de ce  Rozàrii-s torturate-n astă lume

ne  mângâie – ca pe copii – anume

 

ba chiar ne iau acasă – de crescut

ne-nvaţă armonia – ca pe mut…?

nu e destul că ne învaţă-Iubirea

ne schimbă ochii şi ne schimbă firea…?

 

pădurea a foşnit cu bucurie :

Rozària era cu mine  –  un’ să fie…?

copile – -i îngerul fără de care-i totul labirint

 

de ce n-o-mbrăţişezi – de ce vrei ca să mint?

Rozària – când scriu – e pieptul meu

 

rebelul chiot şi oftatul greu

Rozària-i şi stih de bucurie şi grădini d-extaze :

Rozària e viaţa-mi printre îngeri – printre raze…

e Paradisul Poeziei fără fraze…

***

 

INTROSPECŢIE

 

neliniştite păsări fac a ploaie

timpul cărunt tot cade şi se-ndoaie

urăsc cumplit şi inutil umanul

ştiind – lucid – că am pierdut limanul

 

vomită repede tot ce-ai trăit

tot răul ce l-ai dovedit

e-nvăţătura unei păsări-şefe :

« urgent – de Conştiinţă Crudă să-ţi faci grefe ! »

 

e bine să urăşti ? – e bine :

măcar nu minţi şi-ncă mai uiţi de crime…

…un clopot bate – ipocrit şi calp

 

aş vrea – la brâu – de univers – un scalp…

…nu e uşor să supravieţuieşti – când ştii

dar voi ucide-izbăvitor – cândva – în glii…

 

…Crist e-adormit buştean – în galaxii…

lăsat-a vorbă : despre El – nu scrii…

***

 

TOT SUNĂ TELEFOANE : „UITAT PLĂTIT FACTURI”…   

 

tot sună telefoane :uitat plătit facturi”…

dar voi nu aţi uitat că nu voi să mă nasc

că n-aţi plătit nimic din miile de uri

ce tot clocesc – şi dureros – şi flasc?

 

atâţia şefi şi-atâtea datorii…

niciunul n-are-obraz – „filotimii

să-mi recunoască singurătatea-imperială

fără stăpâni şi fără chirfoseală!

 

nu sunt dator nimic – când nu m-aţi întrebat

de vreau a mă isca – ori – dimpotrivă – „ba”!

voi – însă – -mi datoraţi atâtea chinuri oarbe

 

şi schilodiri – şi găuri mari – de coarbe…

…de voi avea – cândva – un suflet şi-o voinţă

(scutite  –  în vecie – de… bir pe  folosinţă!)

la mulţi voi arăta ce-nseamnă umilinţă!

***

 

SUNT PRINŢ DE SÂNGE – VĂTAF DE DRACI ŞI SOARTĂ

 

sunt prinţ de sânge – vătaf de draci şi soartă

iar Răului din Neamuri voi pune – grabnic – poartă:

să vină Răul – să-mi zică : „săru-mâna !

şi-apoi să-i scap eu – numa-ntre ochi – vreuna!

 

când văd că Răul vine cu feţele boite

cerându-ţi să-i zici „Bine” – şi numai pe silite

când văd că Rău în ţară aduc nu doar străinii

ci-s invitaţi străinii de…”rudele găinii

 

eu „cetăţean” m-aş face – de cel cu „tamburina

şi-aş readuce-n pieţe pe…”Mama Ghilotina”!

toţi trădătorii ţării – toţi venetici de iad

 

i-aş „prescurta” de-un capăt – pe bàscula de brad!

…nu e frumos : pe nume v-am strigat!

păi…dacă nu vă place – să nu-mi văd prag călcat!

***

 

CĂTRE  NEPOŢII  LUI  DECEBAL

 

mai puţin de aţi dormi – grătare n-aţi împuţi

şi aţi învăţa-alfabetul – nu doar…”hoţul şi ruşfetul

dac-aţi învăţa să fiţi – nu doar pe-unde nimeriţi

dacă… – dacă… – mulţi de dacă… – …şi să n-aveţi – toţi dădacă

 

de la dracii harpagoni – canibali heterofoni

…ar mai fi ceva nădejde să scăpaţi de valul apei

dacă-aţi re-nvăţa – -n sudoare  – cum să ţineţi coada sapei…

…aşa – însă – daci străbuni – vă vedeţi nepoţi scopiţi

dispărând din bătătură – şi robind la cei pestriţi!

 

oar’ ce-ar face-un sfânt de seamă  (Decebal – încă – îl cheamă…!!!)

dac-ar auzi cum rageţi – de-unii singuri – mai cu seamă

de-ar găsi-oploşiţi cu acte  – -aici – numai criminali vestiţi

al caponi de Bolintin” – din New York  până-n…Pârliţi?

 

făr’  să stea pe gânduri – frate – le-ar întoarce…faţa-n spate!

Sfântul Decebal ce-aude  – nu „dacisme”:  paparude!

i-ar arde de vii – în câmpuri – pe sămânţă şi pe rude!

 

şi le-ar face gura horn – bună numai de „popcorn”…

de străini ne-or stinge neamul –  asta e :  banu-i în iurtă

martir ai  pierit în luptă – n-ai bătut dracul pe burtă!

singuri de-om juca paiaţe  –  Decebal să ne „agaţe”!

 

cine e din neam măgar – nimeni rău nu-l ia – când rage!

e măgar în bătătură –  nu e leu nici când greu  trage!

nu e leu  – nici urs de munte : soarta-i scrisă-n vocea sa

nu se supără strămoşii-i –  că-s tot „operişti” sadea!

 

dar de eşti din neam de regi – de ctitori şi de viteji

ia încruntă-ţi fierul-n piept – să scurgă sânge de cneji…

…faceţi bine nod la funii  – nu vă ruşinaţi străbunii!

 

…mai bine un Neam pierit – decât cu bani cucerit!

mai bine un Neam pierit – decât Neam batjocorit!!!

***

 

TOT BOCĂNESC DULGHERII – LA O ÎNCĂPERE

 

tot bocănesc dulgherii – la o încăpere

dulgherii cerului – chemaţi – la trebi – de Moarte

s-a fost lăsat amurgul – şi trei mere

căzură din copacul – zgâlţâit de toarte

 

clădiţi şi dărâmaţi – harnici dulgheri

stârpiţi şi sugrumaţi – sumbri hingheri

noi ne supunem – ca o turmă bleagă

nimeni pe Şeful nu-l-ispiteşte-ntreabă

 

ce drepturi El scornit-a să ne nască

şi cum eşti bun – făcând din om – o mască….

şi de pe unde şi-a tot scos demagogia

 

de-şi tot vărsă în evanghelii – isteria…

…prudenţi – toţi dumnezeii umflători de spaţii

desfiinţatu-şi-au biroul de-informaţii…

***

 

COPACI CU FRUNZE ÎMPĂCIUITOARE…

 

copaci cu frunze împăciuitoare

în murmur ele-ascund crimele lumii

şi pun surdini la fapte-ngrozitoare:

…”de ispitiţi va fi plin raiul – voi – postumii…”

 

copaci şi frunze – vânturi îngăduitoare

priviţi securea ce v-au pus-o la picioare :

nu mai cocoloşiţi călăii din vâltoare :

vă vor ucide – fără remuşcare

 

fără recunoştinţă fiară – asta-i omul !

lăsaţi să-i bată-al Morţii metronomul

căci e revoltător să aperi ucigaşii

 

toţi paricizii sadici – rânjitori ocnaşii…

lăsaţi Dreptatea – chiar aşa – schilavă şi târândă

să judece în cumpeni – măcar o dată – dând osândă !

***

 

VIN VEŞTI PRIN VÂNTURI ÎNCRUNTATE

 

vin veşti prin vânturi încruntate

iar frunzele cârtirii-s încântate

vai vouă! – orbilor cu faţa spre deşerturi

s-a scris osânda-vă – de sus – din munţii  ‘nalţi în certuri…

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: E liniște de noapte-n miez de zi”

Cristian Gabriel VULPOIU: Bună dimineața, ploaie !

BUNĂ DIMINEAȚA, PLOAIE !

 

S-a acoperit cerul de nori întunecați,
Și fulgere mari se întrevăd la orizont
Văzduhul urlă, e magie ploaia s-o asculți
Lacrimi de înger curăță pământul tot.

 

Bună dimineața ploaie și bine ai venit,
Cu a ta iubire și iertare de păcate
O dragoste divină cu dor dezlănțuit
Ne curge dinspre împărăteștile palate.

 

O, ploaie, dulce binecuvântare,
Vino te rog și mai iubește-ne odată
Sparge tu acum lumeștile hotare
Și fă să fie bine în lumea asta toată.

 

Vino ploaie și spală te rog acest tărâm,
Și vindecă-l de negurile toate
Spre necuprins noi de acum să năzuim
Ne face atunci părtași la darurile toate.

 

Vino ploaie, la noi ești ca o garanție,
Clepsidra încă curge zi sau noapte
Că avem calea dreaptă spre divina abație
Oriunde am fi de dincolo de moarte.

–––––––––––-

Cristian Gabriel VULPOIU

26 iunie, 2018

Mariana Zorița PURICE: Poeme

Îngălbenește frunza

 

Îngălbenește frunza
Și vara aproape că s-a dus
Pâraiele de lacrimi
Îmi zvâcnesc cascade-n tâmple
Iar pe obraji șiroaie încet se scurg !

 

Îngălbenește frunza
Un pic, prea timpuriu !
Eu nu sunt pregătită
În toamnă să mă știu !

 

Îngălbenește frunza…
Pe ici pe colo…știu
Se vor ivi și pete…
Albe,cu străluciri de argintiu !

 

Îngălbenește frunza…
Și ai plecat în vise,
Eu nu sunt pregătită
Departe să te știu!

 

Îngălbenește frunza
Și râurile curg !
Îmi amintesc de tine
Și-noapte tăcută-ncep încet să plâng !

 

Îți spun adio -n asta seară !

 

Îmi iau adio de la tine
Acum aici, în astă seară
Ai fost speranța unei clipe
Ai fost visarea infinită !

 

Continue reading „Mariana Zorița PURICE: Poeme”

Anca-Maria DAVID: Un fluture hoinar

UN FLUTURE HOINAR

 

Un fluture hoinar
Zboară nestingherit,
Peste câmpii colorate,
Cu arome parfumate.

 

Inundându-mi fiinţa,
Mă cuprinse dorinţa
Unui zbor către stele
Spre visele mele.

 

Zboară peste câmpii,
Răscolind printre nori
Mii de şoapte aprinse
Aruncate în vise.

———————————

Anca-Maria DAVID

26 iunie, 2018

Violeta SECOȘAN CADAR: Ascult tăcerea

Ascult tăcerea

 

E plin văzduhul de tăceri
Penumbre îți acopăr chipul,
Sub soarele adânc și rosu
Respiră plaja și nisipul.
O dezmierdare văd,de valuri,
Și-luptă surda, mi se pare
Meduzele corale poarta
Tăcerile din fund de mare.
Și sufletul tăcând o clipa
Parcă în piatră se preface,
Un zbucium uriaș ne cere
Ca plată tot atâta pace ?!

–––––––––

Violeta SECOȘAN CADAR

Timișoara

26 iunie, 2018