E LINIŞTE DE NOAPTE-N MIEZ DE ZI
e linişte de noapte-n miez de zi
plâng toropite frunzele de nuc
una pe umărul alteia – făr’ a şti
că-s cercetate-n bezne de un Cuc
azurul ţeapăn are-ntr-însul plumb topit
ameninţă apocalipsa din Vechi Schit
azi nu va înnopta: Măria Sa
va prăbuşi în hornuri de vulcan – va devasta
căci azi e Ziua fără Cruce : doar o Stea
Stea Neagră – şi Soroc: Corbii confirmă : „CRA”!
…draci călărind schelete – Moartea-i divă
popoare-s fără rost – fără colivă…
…toţi – cufundaţi în catastrofă – show burlesc :
toţi vom plăti – ce zeii nu plătesc…
…dar – din păcate – nu-i sfârşit împărătesc…
***
CÂNT DE HULUBI AUD DIN LUMEA CÈEALALTĂ :
cânt de hulubi aud din lumea cèealaltă :
sunt şi acolo tei – lumini şi vetre…
lipsesc doar veninoasele cumetre
lipsesc şi cei ce-aici te lasă baltă…
Hristos – baci înţeleptelor mioare
stă în sarìcă – la un foc spăimatic
e dus pe gânduri şi e singuratic :
Al Treilea Cioban şoptea că moare…
„de ce?” – l-a întrebat – trist – Preaînaltul…
„dacă nu eu – atunci să las tot Neamul?”
…Crist a-nţeles – căci ranele-i sunt ramul
de cari se ţin şi stelele – şi natul…
…dar tu ce zici – popor fără priinţă ?
meriţi o nouă jertfă dumnezee
la-atâta nerecunoştinţă?
***
RESTAURARE ŞI INSTAURARE
voi sforăiţi – până
îmbătrâniţi – şi-apoi – foarte confortabil şi
convenabil – muriţi…
eu – însă – aş vrea să mi se dea Cuvinte de Foc (de-acolo de
sus – din Cel mai Viguros
loc!) – cu care să
sparg lumea asta curvită – în mii de bucăţi – să-i ajung la blestematu-i
Miez de Crimă (de toţi nebunii cultivat – cu
întreaga lor
stimă!) – pe care
Miez să-l sfărâm între
dinţi – şi-apoi să-l scuip – cu mare năduf – în
ţărână – după cum merită – de-o istorie-ntreagă
asasină
…abia atunci – se vor stârni
Furtuni de Cristal – se va porni un zgomot
infernal (toţi vor zice: „nebunii-au scăpat din
spital!”) : nu-nu – sunt – miriade – solzii de
lut – care
toţi dintr-odată – vor cădea de pe ochii tuturor
oamenilor – tuturor
regnurilor – cu acompaniament de
vitralii sparte
de-aici şi dindeparte…
…în sfârşit – va veni şi Ziua Epuizării
Flegmurilor – şi a venit – discretă şi deplin
curată – Ziua Tuturor
Vergurilor…
…abia atunci vor crăpa toate
burţile şi bolţile de
temniţă („precum în cer – aşa şi pre
pământ”!) – şi un singur strigăt îi va
uni – pe răsfiraţii
orfani ai firii : „iată
Paradisul – cel dintotdeauna ignorat – de
orbi…acum împănat de
înfocaţi Corbi!”
..Hristos – cel atât de singur şi de
nimeni – pân-acum –
ascultat – abia atunci se va-ntrona
în vecii vecilor
Împărat…
***
NU SE-NGĂDUIE-N VĂZDUH VÂNT ŞI GÂNDURI BUNE
nu se-ngăduie-n văzduhuri vânt şi gânduri bune :
numai greierul din ierburi nu-şi trădează strune
şuieră – ca pe tăpşan – presimţiri neroade
iară peştii din pârâu descântă năvoade…
soare – soare – stea-unsoare – izvodită-n mirişti…
stau sub umbre stejăroase – frământat de linişti :
uite-acum năboiesc norii – şi mă smulg din rane
răstignitul iar cerşi-va târgului – piroane…
…nu-i de bine – sfinte-albine – navigând arome!
…se târăsc – din umbră – iarăşi – fiarele din vome
ruginit de nedormire – le cad pradă bleagă
cât de trist sunt – numai Cristul de-a vrea să-nţeleagă…
…ciori şi buhe – nu-mi daţi roate – încă-a stârv nu mìros
m-aş vrea frate doar c-un Vultur – chiar de-i plin de ìfos…
***
CERUL DE SEARĂ – VAZĂ DE CRISTAL
cerul de seară – vază de cristal
cu fulgerări domoale-mpacă teii
…”să-nceapă – oare – Trudnicul Final?”
dar frunzele mai au – furiş – scântei
pe care le-or preda Casiopeii!
„Cristal!” – „Cristal!” – se miră – iar – Măiastra
căreia – după datini – i-am fost deschis fereastra :
„Cristal – Cristal – Extazul Nemuririi!”
…şi din adâncuri – au oftat Cabirii…
…pân’ şi hulubii au uitat zavèra
de uguieli : se pregăteşte éra :
translucizi fi-vom – deci – nevinovaţi…
iar Fiara şi cu Zeii se-ngăduie ca fraţi…
…s-a scurs atâta sânge… – …dar nu şi în zadar :
Manole-l cheamă-n ziduri pe Crist – Ultim ZIDAR!
***
TRAGE-TE LA VATRĂ – CRISTE – PE MELEAGUL ROMÂNESC
trage-Te la Vatră – Criste – pe meleagul românesc
şi fă-ţi o căsuţă-n Munte – raiul nostru pământesc
trage-Te la Vatră – Criste – şi ascultă – la fereastră
îngeri – păsări şi izvoare – şi-Nvăpăiata Măiastră!
trage-Te la Vatră – Criste – îmbrăcat în ţundra-ţi albă
Te-or cunoaşte şi vor prinde iarăşi grai – cele mioare
Sfinţi Ciobani – Voievozii noştri – ştiu – cu toţi – că nu se moare
Răstignitul când doineşte – cum Orfeu – cântece-n salbă…
toate stelele s-or ţine – după Fluierul Lui Crist
mărăcini şi spini s-or face Incendiu de Trandafiri
şi – pe seară – când Lumina se aprinde-n Ametist
Pădurari şi Magi vădi-s-or – toţi ce-avură alte firi…
…trage-Te la Vatră – Criste – raiu-i mai duios în ramuri
şi de-aici – din VALAHÌA – căpăta-şi-or CANDELI – iarăşi –
toate ale lumii NEAMURI !
***
DACĂ O FI VREUN IAD – AICI E IADUL
dacă o fi vreun iad – aici e iadul
cu cât faci mai mult rău – eşti important
cotidienei crime preamăreşte-i vadul
dă-i plodului cuţit – să-ucidă elegant
în sânge să se prăbuşească creatura
măcelărie fie-ntreg pământul
nu-ţi lua de la perversitate gândul
îmbrăţişează-ţi – alăptează-ţi ura
dracul nu se-oboseşte căutând vreo mască
între bine şi rău prăpăstii nu se cască
ai la desert un suflet torturat :
te ştergi la gură c-un prosop curat…
…leşia toată – prăvălită-n casă
ţi-a spălat – Moarte – chipul : eşti frumoasă…
***
ÎN PĂDURE – ÎN PĂDURE – LA ALTAR
în pădure – în pădure – la altar
se-nchin cerbii – se-nchin cerbii – ochi de jar
vântul grav cădelniţează – demni copaci
ţin discursuri mângâioase – să te-mpaci
vin oglinzile de ape la spovadă
umbriţi peşti se unduiră – Crist să-i vadă
psalmi de păsări – prin versete – tresar ramuri :
e o seară a credinţei – fără flamuri
se pogoară Crist în miez de liturghie
e-o Lumină ce ai vrea etern să fie
e Cuvântul ce vibrează – suind Scara
pentru-ntemeierea lumii : coaptă-i Vara…
…nu e lipsă – nu e zgomot – e doar şoapta
ce te-ndeamnă – blând şi slobod – să-ţi işti fapta…
***
SFÂNT MINEREU DE PATIMĂ – POETUL
Patimă – Patimă – din străfunduri – din Lună
de la-Nalta – Disperata Doamnă Mătrăgună
pârjolitoare Patimă – Dionysos şi-Orfeu
o smulg din sufletul Poetului bântuit : Sfânt Minereu
Împărat al Lumii – Poetul desferecă-izvoare
presară-apă vie pe-orice rană ce arde şi doare
Poetul dă Viaţă ori Moarte – şi se opreşte
doar când Hristos – în locul Lirei – şopteşte…
torturaţi-l – asasinaţi-l pe Nebunul Poet
el nu-i decât – Lui Crist – lapidatul Profet
daţi-i foc – din toate părţile – ca unui câmp cu momâi
el tot va rămâne – -ntre toţi sorii – Cel Dintâi…
…Răstigniţii – Hristos şi Poetul – s-au tras la o margine :
cine ştie ce pun la cale – s-au şi iscat – în stele – GADINE
***
GUNOIERII ŞI PACHIDERMUL NOPŢII
în zori năvălesc – din
necunoscut – Gunoierii – cu
maşinile lor
oribile – ca nişte
salvări dezafectate – năvălesc
Gunoierii – şi
strâng din greu – mormane
enorme : ai impresia că
Noaptea e un Mamut Monstruos şi
mut – care aleargă – hăituit de
nu se ştie cine – de seara până
dimineaţa – defecând
exasperat – fără
încetare – ca o Sepie secretând în
urmă-i – întru apărare prin
disimulare – până în
zori…
…apoi – dintr-odată
dispare…
…asta ţine până
seara – când
adulmec – din nou
Pachidermul Supradimensionat – îi adulmec
urma – după jeturile-mbeznate
lansate fantastic în
univers – ale
excrementelor sale
mistice – Pachidermul Nopţii fiind perfect conştient că
după el – vor năvăli
aceste-mbulzite oşti – această
secretă – disimulată Sectă
Cruciat-Templieră :
Gunoierii
…poate că tocmai Ei l-au hăituit – ocult şi
ineficient – doar
rău-mirositor – de seară până
dimineaţa…
***
ŞOPTEAM – PRIVINDU-TE – -AMINTIRI DE TRANDAFIRI
şopteam – privindu-te – -amintiri de trandafiri
Grădina Raiului făcea – din noi – doi miri…
…eram două poveşti – miresme-n ceruri
dar am căzut – acum – închis în fieruri
frumoasă şi iubită – Sânziană
îţi port icoana-n loc de inimă: e iarnă
tot aşteptând să îmi răspunzi din vise
am înţeles şi tâlcul uşilor închise…
da – te-am iubit prea mult – ca pe o zee
(…m-a lămurit o floare de-azalee…) :
iubind păgân – ne-ngăduit de mult
mă-nsingurai în vatra propriului tumult…
…şi ard de viu – nu pot a te uitare
iar epopeea noastră stinge-se în zare…
…n-am lepădat din ea niciun cuvânt:
orice iubire mântuie – arzând…
***
ZBURĂM ALĂTURI – PRIN ODĂILE DIN RAI
zburăm alături – prin odăile din rai
ca doi hulubi – prin teii veşniciei
miresme şi lumină – Cânt de Nai
stârneşte-iubirea noastră – printre Sfetnici
da – Sfetnicii Bărboşi – Văpăi de Crist
albesc uimiri : iar – Epopeea Ametist !
…tu-mi spui pe nume – eu şoptesc : « zeiţă »
bătrânii sfinţi zâmbesc şi clatină din plete
« a fost odată… » – Nuntă-Mioriţă :
nuntă cu Soare – Lună – Munţi – stele în cete…
…noi doi – şi îngeri teferi – turme de minuni…
iese şi Dumnezeu – din Empireu – pe culmi…
…toţi uită – zeii-aromesc sonate în Făclie
eu doar ţi-alint numele-adevărat : e… POEZIE… !
***
ÎN CARE CERC DANTESC – DIN PARADIS – NE-OM ÎNTÂLNI ?
în care cerc dantesc – din paradis – ne-om întâlni ?
am harul îngeresc – acolo doar ne vom iubi :
viscol de aripi – neîndurător – ne-o-acoperi
şi tot ce-aici nu ştim – în cer înalt vom şti…
blândă lumină – cu şart-minune m-ăi călăuzi
şi ochi în ochi – neîmblânziţi – ne vom privi :
tu eşti nădejdea şi puterea vie
mireasmă eşti a tot ce va să fie…
Rozària – tu eşti trimisa îndurării
Crist mi te-a arătat la limita răbdării :
astfel – un suflet nu a deznădăjduit
astfel – Poet – prin tine – Sfânt s-a mântuit…
…eşti zee şi icoană – eşti chipul de văpaie
ce Crist a vrut – la capătul de viaţă – să-mi răsaie…
***
DE CE PĂMÂNTUL NU S-A ÎMPLINIT ?
de ce pământul nu s-a împlinit ?
te aştepta pe tine – să spui desăvârşit :
Rozària m-a smuls din ştreangul disperării
Rozària – fiica Răsăritului şi-a Mării
nu e cărare – e de Magi lumină
Rozària – eşti ieslea fără vină
lumină plină – lină – bizantină
eşti gândul fără de prihană
eşti noaptea înţeleaptă – arsă rană
nu te-aşteptam – tu singură-ai venit
astfel văzui întâiul răsărit
nu te-aşteptam – dar – mistic – te ştiam :
eşti mântuirea – AURITUL RAM…
…tot universul – în cumpeni – te striga
doar – surd de mine – eu urmam o Stea…
***
BĂTRÂN – SCHILOD – CU LEGEA NE-MPĂCAT
bătrân – schilod – cu Legea ne-mpăcat
te ţin la piept – cu sufletul curat :
vin peste noi şi fulgere – şi grindeni
dar biruinţa noastră este pretutindeni
Rozària – noua Ioana d’ Arc
în mântuire şi-n iubire n-are ţarc :
călătorim pe nouri şi născocim oceane
doar două gânduri – două uragane
copil din zori al deznădejdii mele
Rozària – eşti zâna dintre stele :
vii pe-ntuneric – dar rămânând lumină…
…în ceruri îngerii-au uitat să-ţi scrie vină…
…Rozària – eşti cerul fără haturi :
de te privesc mereu – tu nu te saturi !
***
M-AI AŞTEPTAT – ROZÀRIA – DE DUPĂ VIEŢI
m-ai aşteptat – Rozària – de după vieţi
după lumină – după întuneric – ceţi
acum m-ai luat de mâna mea cea bună
cea îndreptată – mistic – către Lună
vom aştepta-mpreună-un greier să-şi plinească
sonata lui străveche – pământească
şi vom porni – tot după vieţi – spre mine
să aflu cine sunt şi ce-i cu tine
e o-ndrăzneală doar să mă gândesc la tine
să te-ntâlnesc – de-acum – e-o blasfemìe
dar adăstez în cerul-sacristìe
mă rog Lui Crist – şi nălucirea vine…
…o – Poezia mea – armorii princiare
o – Poezia mea – şi moarte – şi uitare…
***
LUNATIC TRUBADUR – EU MURMUR DIN LĂUTĂ
lunatic trubadur – eu murmur din lăută
s-alung cobòlzii înspre moartea slută
dar strunele se arcuiesc în formă de femeie :
mi te arăţi – Rozària – tu – zee…
eu te urmez – plutesc – nu calc pe flori
şi dobândesc – extatic – cei mai scumpi fiori
nimic nu va plăti – în veşnicie
clipa în care visul vândutu-m-a el ţie
nu m-a vândut pe bani – ci pe un Cântec
pe care ceru-l ascundea în pântec :
Cântecul Armoniei fără-oprire
Cântec ce-n toate-nvie amintire…
…pe struna-mi pân’ şi Crist a lăcrimat
făcut-a semn spre noi – şi ne-a chemat…
***
AM CUCERIT IMPERII – DAR SPAIMA CE-O SIMŢEAM…
am cucerit imperii – dar spaima ce-o simţeam
când ţi-atingeam obrazul – vânturatic
făcea din mine-un faun singuratic…
…cu-atingerea-unei raze de lună m-alegeam…
puternic – prin sânge şi măceluri
dar un copil jucându-se cu flori de raze :
poţi fi nebun şi slab în multe feluri
dar eu simt preajma-ţi – trubadur de oaze
cum simt a’ elfilor celeste-extaze…
arată-te – tu – Lună-evanescentă
s-ascult atlanţii – cum vâslesc în valuri
cum prinţii razei rătăcesc în baluri…
…panterele pândesc – cu patimă atentă
tu – pentru mine – -eşti pânditor…absentă!
***
UN CÂINE MÂRÂIE PRIN SOMN – VISÂND CĂ-I OM
un câine mârâie prin somn – visând că-i om
iar unui un rege-mâţă i-au scalpat coroana
cocostârceasa-a avortat – pentru c-o stea a deraiat
privighetori trec prin oglinzi – din pom în pom
la Caana Galileii – toţi uitat-au…cana…
popoare de grataragìi s-au fotografiat
‘nainte de-a se sinucide-n masă – pe-Ararat
(…pasajul ăsta biblic precis l-am copiat…)
…în lumea-bâlci îmi chem – zorit – zeiţa
s-alunge câine – rege – berzele şi mâţa
frumoasa mea Rozària e-n mine
cu leacuri de coşmar şi leac de mâine
frumoasa mea Rozària – eternitatea
a cosit timpul şi cenuşa din Cetatea…
…şi m-a aflat sub biruri de prostie
m-a smuls – ca pe-o bijuterie – avarei Morţi-Cutie…
***
AM STAT DE VORBĂ C-O PĂDURE-NTREAGĂ
am stat de vorbă c-o pădure-ntreagă
şi-am întrebat: „de ce voinţa-i bleagă
de ce Rozàrii-s torturate-n astă lume
ne mângâie – ca pe copii – anume
ba chiar ne iau acasă – de crescut
ne-nvaţă armonia – ca pe mut…?
nu e destul că ne învaţă-Iubirea
ne schimbă ochii şi ne schimbă firea…?”
pădurea a foşnit cu bucurie :
Rozària era cu mine – un’ să fie…?
„copile – -i îngerul fără de care-i totul labirint
de ce n-o-mbrăţişezi – de ce vrei ca să mint?”
…Rozària – când scriu – e pieptul meu
rebelul chiot şi oftatul greu
Rozària-i şi stih de bucurie şi grădini d-extaze :
Rozària e viaţa-mi printre îngeri – printre raze…
e Paradisul Poeziei fără fraze…
***
INTROSPECŢIE
neliniştite păsări fac a ploaie
timpul cărunt tot cade şi se-ndoaie
urăsc cumplit şi inutil umanul
ştiind – lucid – că am pierdut limanul
vomită repede tot ce-ai trăit
tot răul ce l-ai dovedit
e-nvăţătura unei păsări-şefe :
« urgent – de Conştiinţă Crudă să-ţi faci grefe ! »
e bine să urăşti ? – e bine :
măcar nu minţi şi-ncă mai uiţi de crime…
…un clopot bate – ipocrit şi calp
aş vrea – la brâu – de univers – un scalp…
…nu e uşor să supravieţuieşti – când ştii
dar voi ucide-izbăvitor – cândva – în glii…
…Crist e-adormit buştean – în galaxii…
lăsat-a vorbă : despre El – nu scrii…
***
TOT SUNĂ TELEFOANE : „UITAT PLĂTIT FACTURI”…
tot sună telefoane : „uitat plătit facturi”…
dar voi nu aţi uitat că nu voi să mă nasc
că n-aţi plătit nimic din miile de uri
ce tot clocesc – şi dureros – şi flasc?
atâţia şefi şi-atâtea datorii…
niciunul n-are-obraz – „filotimii”
să-mi recunoască singurătatea-imperială
fără stăpâni şi fără chirfoseală!
nu sunt dator nimic – când nu m-aţi întrebat
de vreau a mă isca – ori – dimpotrivă – „ba”!
voi – însă – -mi datoraţi atâtea chinuri oarbe
şi schilodiri – şi găuri mari – de coarbe…
…de voi avea – cândva – un suflet şi-o voinţă
(scutite – în vecie – de… bir pe folosinţă!)
la mulţi voi arăta ce-nseamnă umilinţă!
***
SUNT PRINŢ DE SÂNGE – VĂTAF DE DRACI ŞI SOARTĂ
sunt prinţ de sânge – vătaf de draci şi soartă
iar Răului din Neamuri voi pune – grabnic – poartă:
să vină Răul – să-mi zică : „săru-mâna !”
şi-apoi să-i scap eu – numa-ntre ochi – vreuna!
când văd că Răul vine cu feţele boite
cerându-ţi să-i zici „Bine” – şi numai pe silite
când văd că Rău în ţară aduc nu doar străinii
ci-s invitaţi străinii de…”rudele găinii”
eu „cetăţean” m-aş face – de cel cu „tamburina”
şi-aş readuce-n pieţe pe…”Mama Ghilotina”!
toţi trădătorii ţării – toţi venetici de iad
i-aş „prescurta” de-un capăt – pe bàscula de brad!
…nu e frumos : pe nume v-am strigat!
păi…dacă nu vă place – să nu-mi văd prag călcat!
***
CĂTRE NEPOŢII LUI DECEBAL
mai puţin de aţi dormi – grătare n-aţi împuţi
şi aţi învăţa-alfabetul – nu doar…”hoţul şi ruşfetul”
dac-aţi învăţa să fiţi – nu doar pe-unde nimeriţi
dacă… – dacă… – mulţi de dacă… – …şi să n-aveţi – toţi dădacă
de la dracii harpagoni – canibali heterofoni
…ar mai fi ceva nădejde să scăpaţi de valul apei
dacă-aţi re-nvăţa – -n sudoare – cum să ţineţi coada sapei…
…aşa – însă – daci străbuni – vă vedeţi nepoţi scopiţi
dispărând din bătătură – şi robind la cei pestriţi!
oar’ ce-ar face-un sfânt de seamă (Decebal – încă – îl cheamă…!!!)
dac-ar auzi cum rageţi – de-unii singuri – mai cu seamă
de-ar găsi-oploşiţi cu acte – -aici – numai criminali vestiţi
„al caponi de Bolintin” – din New York până-n…Pârliţi?
făr’ să stea pe gânduri – frate – le-ar întoarce…faţa-n spate!
Sfântul Decebal ce-aude – nu „dacisme”: paparude!
i-ar arde de vii – în câmpuri – pe sămânţă şi pe rude!
şi le-ar face gura horn – bună numai de „popcorn”…
…de străini ne-or stinge neamul – asta e : banu-i în iurtă
martir ai pierit în luptă – n-ai bătut dracul pe burtă!
…singuri de-om juca paiaţe – Decebal să ne „agaţe”!
cine e din neam măgar – nimeni rău nu-l ia – când rage!
e măgar în bătătură – nu e leu nici când greu trage!
nu e leu – nici urs de munte : soarta-i scrisă-n vocea sa
nu se supără strămoşii-i – că-s tot „operişti” sadea!
dar de eşti din neam de regi – de ctitori şi de viteji
ia încruntă-ţi fierul-n piept – să scurgă sânge de cneji…
…faceţi bine nod la funii – nu vă ruşinaţi străbunii!
…mai bine un Neam pierit – decât cu bani cucerit!
mai bine un Neam pierit – decât Neam batjocorit!!!
***
TOT BOCĂNESC DULGHERII – LA O ÎNCĂPERE
tot bocănesc dulgherii – la o încăpere
dulgherii cerului – chemaţi – la trebi – de Moarte
s-a fost lăsat amurgul – şi trei mere
căzură din copacul – zgâlţâit de toarte
clădiţi şi dărâmaţi – harnici dulgheri
stârpiţi şi sugrumaţi – sumbri hingheri
noi ne supunem – ca o turmă bleagă
nimeni pe Şeful nu-l-ispiteşte-ntreabă
ce drepturi El scornit-a să ne nască
şi cum eşti bun – făcând din om – o mască….
şi de pe unde şi-a tot scos demagogia
de-şi tot vărsă în evanghelii – isteria…
…prudenţi – toţi dumnezeii umflători de spaţii
desfiinţatu-şi-au biroul de-informaţii…
***
COPACI CU FRUNZE ÎMPĂCIUITOARE…
copaci cu frunze împăciuitoare
în murmur ele-ascund crimele lumii
şi pun surdini la fapte-ngrozitoare:
…”de ispitiţi va fi plin raiul – voi – postumii…”
copaci şi frunze – vânturi îngăduitoare
priviţi securea ce v-au pus-o la picioare :
nu mai cocoloşiţi călăii din vâltoare :
vă vor ucide – fără remuşcare
fără recunoştinţă fiară – asta-i omul !
lăsaţi să-i bată-al Morţii metronomul
căci e revoltător să aperi ucigaşii
toţi paricizii sadici – rânjitori ocnaşii…
…lăsaţi Dreptatea – chiar aşa – schilavă şi târândă
să judece în cumpeni – măcar o dată – dând osândă !
***
VIN VEŞTI PRIN VÂNTURI ÎNCRUNTATE
vin veşti prin vânturi încruntate
iar frunzele cârtirii-s încântate
vai vouă! – orbilor cu faţa spre deşerturi
s-a scris osânda-vă – de sus – din munţii ‘nalţi în certuri…
Continue reading „Adrian BOTEZ: E liniște de noapte-n miez de zi” →
