Pe unde umbli…
Pe unde umbli suflet singuratic,
pe ce cărări umbroase te afunzi?
Și-n care gânduri negre te scufunzi,
îți simt surâsul trist și enigmatic!
Te caut, dar nu pot să dau de tine…
Știi să te-ascunzi când singur vrei să fii,
pe dealuri te-am strigat, și pe câmpii,
te-am căutat pe fir de ape line!
Mi-a spus că te-a văzut un porumbel,
și te-a-ntrebat „unde-ai plecat din zori?”
I-ai spus că mergi pe câmp să aduni flori
să mi le dai… dar n-ai venit de fel…
Pe unde umbli suflet visător,
te-am așteptat cu drag clipă de clipă,
de versuri am făcut mare risipă
ca să le-asculți, să ți se facă dor!
Azi noapte te-a văzut și blânda Lună,
priveai spre cer și îngânai ceva,
cântai de dorul meu sau altcuiva…
Vino mai bine, și-om cânta-mpreună!
Pe unde umbli suflete hoinar,
adună-te și vino către seară,
să-mi fii arcuș când mă prefac vioară,
căci fără tine… aș cânta-n zadar!
————————
Zenovia PRIBOI
(Din vol. ,,La ușa sufletului tău”)