Dac-aș putea…
Dac-aș putea timpul s-opresc
și o secundă să-i răpesc…
Secunda mea de fericire
la piept aș strânge-o cu uimire!
Aș înveli-o-ntr-o petală
de trandafir presat din vară,
aș săruta-o-apoi încet,
și aș păstra-o-ntr-un caiet!
Într-un caiet de poezii
pe care tu nici nu le știi!
De-aș fi a timpului stăpână,
să îl întorc… ș-apoi de mână
să ne plimbăm prin el un pic,
să-ți spun să nu regreți nimic…
Căci nu contează cât trăiești
în ani și clipe pământești!
Mai mult contează amintirea
ce-o lași în urmă… și iubirea
cu care umpli suflete,
pe chipuri să pui zâmbete!
De-aș fi stăpâna clipelor,
de tine-acum nu mi-ar fi dor,
căci lângă mine-ai sta o viață…
Nu m-aș trezi de dimineață
rememorând aceleași vise,
de parcă nu mi-ar fi permise
clipe reale… doar durere…
de parcă gândurile mele
create-au fost doar pentru tine,
să-mi fii mereu în amintire!
––––––––
Zenovia PRIBOI
17 ianuarie 2019