ZAMFIR ANGHEL DAN: Iubiri virtuale (fragment)

           Primise ordin să plece în armată. Era prieten cu cea mai frumoasă fată din sat. Mocanca, cum i se zicea. Semăna așa de mult cu Sofia Loren că ziceai că e copia ei. Așa era moda pe atunci, Sofia fiind un fel de model de măsură a frumuseții fetelor. Toți băieții o curtau, în special cei mai mari și plini de ei, veniți de la oraș, frumos îmbrăcați, curați, educați.

            Elena însă îl preferase pe el, Dumnezeu știe de ce. Ce-i drept era și el frumușel foc, se îmbrăca mai aiurit decât se îmbrăcau băieții obișnuiți. Un fel de rebel cu pantaloni de culoarea paiului copt, cu o havaieză de culoarea coniacului cubanez, umbla cu pletele în vânt, niciodată pieptănate sau aranjate și ele, așa vâlvoi, cum râdea singur de el. Chiar, și acum se întreba de ce l-o fi preferat Mocanca pe el? Așa îi zicea, Mocanca, că așa o chema. Când erau împreună însă el îi zicea Elena, Elena din Troia, că o mai chema și Elena, sau Leny cum o alinta când i se adresa.

            În timp ce  rula acest film la ei la cămin s-au împrietenit . În cursul zilei se întâlniseră întâmplător acasă la Uța, verișoara lui. Erau prietene amândouă și Mocanca venea mereu duminica și plecau împreună să se plimbe prin sat apoi să vadă un film.

            Era un fel de modă în perioada aceea. Fetele și băieții plecați la oraș veneau sâmbăta și duminica acasă la ei în sat și se plimbau toți frumos îmbrăcați pe șoseaua pietruită de nemți.. Erau așa de mulți că abia încăpeau pe șoseaua principală. Părinții și neamurile lor ieșeau la poartă pe bancă și își admirau fiecare odraslele.

            Ceva s-a întâmplat în curte la Uța că din clipa aceea nu își mai luau ochii unul de la  altul și plini de voioșie au plecat toți trei să se plimbe prin sat, povestind și râzând de toate glumele pe care le inventa fiecare.

            Seara au intrat să vadă filmul ,,Elena din Troia. Cum se derula o șcenă mai de groază, cu lupte și fel de fel de aventuri periculoase, Mocanca, fără să vrea, probabil, se apropia de el, parcă să o protejeze.

            A prins și el curaj și a luat mâna ei în palma lui și o ținea lângă el fără să o strângă prea tare, doar să o protejeze. Ea și-a lăsat mâna în mâna lui și chiar a început să îl strângă ușor, parcă să fie sigură că are cineva grijă de  ea. Încet încet și-au apropiat trupurile unul de altul și stăteau așa nedezlipiți  ținându-se de mână. Căldura apropierii îi topea  unul în altul de parcă  erau arși de  focul sacru al dragostei inițiale.

         Când a venit scena de dragoste dintre Paris și Elena din Trioa, Elena de lângă el și-a lăsat capul pe umărul lui și a început să ofteze. Atunci el și-a făcut curaj  și a pus încet brațul lui peste umerii ei strângând-o încet. Ea și-a întors capul spre el și și-a apropiat buzele de obrazul lui. Timid a săruta-o și el fugitiv, dar parcă ceva i-a  ars buzele nu alta.

             -Hai să ieșim un pic afară că fac pe mine i-a zis ea încet.

Uța, ai tu grijă să nu ne ocupe cineva  scaunele, i-a șoptit Uței și Uța a priceput. Au ieșit amândoi afară și cum au ajuns în spatele căminului la întuneric au început să se sărute. Nu prea a înțeles el ce e ăla sărut, dar parcă era ceva ce ți se topea în gură și era așa fraged și așa dulce și așa frigea că trebuia să își sugă buzele unul altuia să le mai treacă arsura.

            Vreau să fac pipi, i-a zis Elena. Să stai lângă mine, să mă ții de mână și să fii atent să nu vină cineva să mă vadă. Dar nu te uita, te rog, îi zicea ea în timp ce își dădea chiloțeii jos și se așeza pe vine. Și el nu se uita, că îi era  rușine.

            Străbătea noaptea cu ochi grijulii, nu cumva să o vadă cineva pe  Elena lui cum face pipi. Vedea cum urina ei se scurge pe lângă pantoful lui stâng, simțea că miroase a alune coapte și a compot de cireșe făcut în casă la foc mic. Dar nu zicea nimic, îndura și doar o ținea de mână.

          – Gata, am făcut, i-a zis ea sărindu-i de gât și iar sărutându-l până l-a  amețit de-a binelea. Mă dezechilibrezi, când mă săruți parcă mă pierd  toată. Hai să intrăm repede să nu pierdem filmul.

            Și au intrat. S-au așezat pe locurile lor păstrate de Uța, s-au luat în brațe unul pe altul și așa  au urmărit filmul până la final.

            -Am senzația că mă topesc, că nu mai exist că m-am scurs  toată în tine, i-a  zis ea la ureche la un moment dat.

            -Și eu simt la fel, parcă plutesc, parcă nu te țin în brațe pe tine ci o formă așa călduță, așa fragedă că mi-e  teamă să nu te fărâm dacă te strâng mai tare.

            -Zi mai încet să nu ne audă Uța. Sau mai bine nu mai zice nimic, doar sărută-mă și mângâie-mă, că îmi place. O să vorbim pe drum când mă conduci acasă, îi șoptea Elena contopindu-se toată în brațele lui.

            După ce s-a terminat filmul și-au luat la revedere de la Uța și a plecat să o conducă pe  Elena acasă la ea.

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

(Din volumul IUBIRI  VIRTUALE)

Lasă un răspuns