Viorel Birtu PÎRĂIANU: Lumină din lumină (poeme)

Poetul

la marginea timpului
mi-am făurit o casă
din lespezi de humă
îmbrăcată de ape repezi de suflet
mai picură tăceri pe necuprinse zări
sunt țărm pierdut între ape
pipăi scoici în nisipul din umbră
respirând cerul între ramuri de gânduri
mi-e dor să fug printre pietre și lună
să-mi fie șoapta vers și cuvântul iubire
pe umeri se scurg tăceri
de ieri, de nicăieri
cu pana am învățat a scrie pe bolta înserării
silabe de taină în noapte
ziua, zidesc trepte spre cer
înnodând cuvânt către zări pe pânze de suflet
mă ridic iar din humă
umil și stingher
să măsor veșnicia chemării
să pipăi iarba din curte
să respir ramuri înflorite în suflet
sunt doar un fir de orizont sfredelind necuprinsul

 

Pași în palma sufletului

noaptea sparg cuvinte pe bolta cerului
dincolo de gândul dintâi
înfășurasem lumea în albă pânză
să nu o murdărească negura lumii
pe țărm rugina își întindea pașii peste treptele universului
uneori îmi era dor de fugă și fugeam
fugă nebună, fugă străbună, printre anii damnați
am deschis pieziș ușa și am pășit
afară ploua mărunt
m-am adăpostit în mine de teamă
ploua, nu…
seara adunam pietre filozofale
pietre murdare de gânduri, sub pașii rămași
picioarele erau răni adânci
sângele șiroia pe nisip astupând lumina cerului
eram un nebun fericit într-o lume nefericită
alergam haotic pe străzi
uneori mai cădeam în gropi
trist, m-am apucat să scrijelesc cuvinte pe scoarța sufletului
în palme gânduri, în ochii, lacrimi
pășeam printre ele cătând gândul primar
în urmă, un om
tremura prin noroaie, în zdrențe de gânduri
pe geam, tămâia ardea…

 

Lumină din lumină

stau în genunchi în palma vieții
crestez gânduri pe trunchiul timpului
să nu plâng peste pleoapele lumii
pe zid, flori uscate de suflet
ucise de oameni nebuni
pe țărm, o mamă gârbovită de griji
de anii ce trec, de anii ce vin
pășește lin în al ei tainic destin
de mână, un copil
o bucățică de suflet
țipă, aleargă, zâmbește
e flacără pură, e flacără vie
ce frânge întunericul din jur
sublim tablou pe fresca vieții
o mamă ,un copil
lumină din lumină
e murmur, e taină, e iubire
un drum etern spre nemurire

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

26 decembrie, 2018

Lasă un răspuns