PE URMELE LUI EMINESCU
Pe lângă plopii, urcă-n cer,
Sub ploi stelare să se scalde,
În vis îl văd pe Eminescu,
Îi calc pe urme, încă-s calde.
Îl văd adesea… ră-tă-cind,
În căutare… de cuvânt,
Îngândurat, de unul singur,
Cu pletele cărunte-n vânt.
Nu la cruțat se vede, timpul,
Deprins de capul lui să zboare,
E nemilos… și cu Poeții,
Cu cei mai talentați, mai tare.
E nalt, frumos, cu fruntea lată,
Numai din ce n-a fost cioplit,
Cu trăsături… universale
Și-atât de mult… de toți… iubit.
Ce des îi prind în vis privirea,
De lacrimi… ochi îmbobociți,
Trăiește-n inimi… cu chirie,
La cei de El… în-drăgostiți.
——————————————
Victor COBZAC (VicCo)
Chișinău
2 mai 2018