Vasilica GRIGORAȘ: Doamne, iartă-mă!

Doamne, iartă-mă!

 

Te-am aflat, Doamne
în cristelniţa sibilină
devenind floare crescută
în sera ta divină

 

Te-am simţit, Doamne
în cădelniţa de jar
cu fum stăruitor
de blândă tămâie
ce pluteşte
ca un nor de abur
prin teascul
zilelor şi nopţilor

 

Am mâncat din trupul
şi am băut din sângele Tău,
Doamne
din cinstitul potir
la vremea trezirii
cu inocenţa pruncului
spre prea îmbelşugarea vieţii
cu sfânta carte a cărţilor

 

Celulă strâmtă
m-am adâncit, Doamne
în măreţia ta
şi cu vechea pirogă
joc al copilului interior
rostogolindu-mă-n
povestirile apelor gângurite
trecând peste pietrele
din poteca vieţii
auzind cum trece
arcuşul peste corzile
inimii învolburate

 

Ţi-am urmat, Doamne
cu sandalele scâlciate
inima rătăcită
şi privirea-mi vălurită
pe drumul indicat
de puternicia smereniei
spre cerul credinţei
unde răsăritul se înalţă
ca o iertare

 

Şi, totuşi, te rog
iartă-mi, Doamne,
toate fărădelegile!

––––––––––

Vasilica  GRIGORAȘ

Vaslui

30 martie, 2018

(Imagine Internet)

Lasă un răspuns