Prietenei, Georgeta Petre
„Copacul se cunoaște după roade și omul după fapte”
Constanța este locul în care cerul se unește cu marea. „Cerul nu spune despre sine: eu sunt înalt” (Pop Simion), nici marea nu spune despre sine: eu sunt adâncă, însă, spre deosebire de cer care tace, marea vorbește într-un limbaj propriu, ademenitor.
Constanța este orașul unde se împletește cu grație vechiul și noul, se îmbunează cele rele și strălucesc cele bune. Din multele escapade aici, am păstrat pe pelicula minții și inimii nenumărate impresii, cioburi de imagini și frânturi de amintiri învăluite în murmurul mării în larg și zgomotul sau mângâierea întâlnirii talazurilor cu țărmul. De neuitat culoarea dimineților, ieșirea triumfală a soarelui, parcă, din adâncul mării și amurgul fastuos al astrului diurn de un roșu sângeriu care îmbrățișează marea și se contopește cu ea, topindu-se încet și tandru de dragul ei. Un tablou cu aromă de basm și încântare.
În Orașul lui Ovidiu, am cunoscut oameni minunați, prieteni adevărați. Binecuvântată este întâlnirea mea cu doamna Georgeta Petre, un OM deosebit, cu o cultură enciclopedică și critic literar discret și competent. Și nu-i de mirare acest lucru, lucrând o viață în templul cărții, în Biblioteca Academiei Române și Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța. Spiritul de breaslă ne-a unit într-o prietenie care mă onorează și mărturisesc sincer că m-a îmbogățit sufletește și profesional.
Ultima oară am vizitat Constanța la începutul toamnei. O toamnă blândă, misterioasă, atrăgătoare și unduioasă ca o SIRENĂ:
„Pe tivul mării
pescăruși rătăciți
ascultă viorile valurilor
în timp ce o sirenă
se desfată-n seara arămie.”
Încet, dar sigur, pe oraș puneau stăpânire ACUARELELE:
„Pe aleea decentă
a nopții întomnate
un mănunchi de acuarele
cu priviri ghidușe
galopează prin castanii falnici.”
Dacă mi-aș propune s-o prezint pe prietena mea celor care nu o cunosc, aș începe prin a preciza că chipul și sufletul său au tușe veritabile de ARISTOCRAȚIE:
„Ființele sunt invitate
la carnavalul vieţii,
iar fineţea aristocratică
face deosebire între mască
şi chipul adevărat.”
Și acest lucru pentru că este plămădită dintr-un ALUAT BUN :
„Aluatul bun din noi,
fragil ca alabastru scump,
cu un aer vienez
şi talent autentic
ne dă jos grimasele.”
Aluatul a crescut, cu mărinimie și SENSIBILITATE într-o:
„Dimineaţă senină
claritate nebănuită
a sensibilităţii
valului diafan
dornic să se înalţe”,
dar și deosebită PURITATE:
„Puritatea blândeţii
umple prin cuvânt
cupa inimii
şi hoinăreşte miraculos
dincolo de timp şi spaţiu.”
Așadar, cu voia Domnului, ajunsă la SENECTUTE, minunată vârstă, sezon al culegerii roadelor vieții:
„Senectutea,
un șirag de perle naturale
adunate cu grijă
din oceanul învolburat
de scoica rănită.”
Optimistă și pozitivă proiectează cum numai ea știe un SCENARIU pentru viitor:
„Dacă gândurile oscilează
într-un scenariu
prestabilit de viaţă,
arheologia sentimentelor
au ca temelie speranţa verde.”
Georgeta Petre este lectorul multora din cărțile mele. Acribia lecturii și profesionismul sugestiilor îmi sunt de un real folos, pentru care îi aduc sincere și calde mulțumiri și o asigur de reală prețuire.
La ceas aniversar, din suflet îți urez „La mulți și binecuvântați ani”!
Vasilica Grigoraș
Vaslui, 24 septembrie 2020