Adumbriul dinspre noapte
Se-așterne lin în fulgi de nea
A iernii cerneri ce se vrea
Sărutul, albul dinspre toamne
Îmbracă a dealurilor coame
Și-n jocul vântului hoinar
În strălucire de cleștar
Mantia de-omăt răsfrânt
Acoperă întreg pământ
Rele bune pași grăbiți
Nu poți pe tine să te minți
Te-afunzi n-a iernilor covor
Îți ești al vieții călător
Zăpezile în noi ivite
Vor troienii printre cuvinte
Însemn tăcut atâtor ierni
Ce vin și trec pe-a clipei vremi
La fereastră ochii mei
În străluciri de zurgălăi
Așteaptă-n nopțile târzii
Din van trecut poate-ai să vi
În răvășiri de lună plină
Și-n auriul de lumină
Vederii pârtii se deschid
Îmi sunt tăcerii labirint
Codru-n legănări sihastre
Purtând poverile dinaste
Blazonul dinspre nalt curat
Își lasă ramul îneuat
Adumbriul dinspre noapte
Peste-al gândurilor șoapte
Îmbracă haina de zăpezi
În amplu alb peste livezi
Pe șeaua iernilor trecute
În viscolirile volute
Îmi port gândul c-a altădat`
Print-a zăpezilor brocard
—————————-
Vasile LUCA
29 Decembrie 2020