Ultima ninsoare
-Alo! Bună dimineața!
Ce faci, fiule? Faci piața?
-Alo! Bună dimineața, mamă!
Sunt pe fugă-n drum spre şcoală!
Azi îi duc eu pe cei mici…
Și apoi către servici!
– Te-am sunat din dor de tine…
Spune-mi…totul este bine?
Când mai vii la noi in sat?
– Mamă-s foarte ocupat!
Îmi voi face timp…curând
Iau concediu…nu te mint…
Şi mie mi-e dor de tine
Vin măicuță…te sun… mâine!
Trecu iar câteva zile…
Nu le-numărase nimeni…
O bătrână dintr-un sat
Suna iar pe-al său băiat…
– Bună, dragul meu
sunt mama,
Se sfârşi îndată toamna
Din gutui făcui dulceață
Să le dai de dimineață
Scumpilor mei nepoței
Că tare mi-e dor de ei!
Poate vii cu ei vreo zi!
– Mama…avem KFC!
Se mănâncă aripioare!
Avem mamă de mâncare!
Scuze, mamă! Mă grăbesc
N-am timp să blogodoresc…
Trebuie ca să-ți închid…
Spre serviciu sunt grăbit…
Veni ton la telefon…
şi privi maica în gol…
Şi din cer porni să cearnă
Fulgi de nea…ultima iarnă
Şi ninsoarea fu cât gardul
Nimeni nu îi trecu pragul…
Se-acoperi cu-n țol
Cu mâna pe telefon…
Ger…si țurțuri la taifas,
Trecu mult…ceas după ceas…
De vreun dor…sau de durere
Se-aşternu pe rând… tăcere…
Doar tabloul pus în ramă
Privi o sărmană mamă…
Si în mână…fără ton
Ținea strâns un telefon…
Ce nu avea să mai sune…
Niciodată…nu e mâine…
——————————–
Vasile COMAN
Fânari
17 noiembrie, 2018