Între ieri…şi-o zi de mâine
Mi-a bătut încet în poartă
Un bătrân…un oarecare…
Parcă mai fusese odată,
Avea coşuri de vânzare.
Eu.. serveam un vin pelin,
Eram cufundat în gânduri
Am lăsat paharul plin
Şi am întrebat prin scanduri:
– Ce vrei, bade? Nu-ți deschid,
Este zi de sărbătoare
Vreau a sta şi-eu liniștit
Să prind o rază de soare!
-De departe vin, mi-a spus,
Să câştig şi eu o pâine,
Cumpără ce am adus
Să trăiesc de azi…pe mâine…
Plin de mine şi-n putere
Sau a tinereții valuri,
Tind a râde de-o durere
Ce se zbate între maluri.
– Nu se poate! Nu oricând!
Dar aşteaptă până mâine,
Să dorm liniştit…promit:
Că-ți voi da un colț de pâine.
Noaptea vine prin poiene
Somnul zbuciumat îmi este
Nici nu ştiu dacă sub gene
Mi-era vis sau vreo poveste.
Respiram din greu şi-n spate
Toate drumurile lumii
Stau pe mine cocoțate
Bând din clopotul minciunii.
Şi la capăt vrând s-apuce
Două mâini…cu podul palmei
Răstignite ca o cruce,
Erau lacrimile mamei…
Era o rază de soare
Ce prin dorul ei de vatră
Mângâia prin somn o floare
Ce-avea inima de piatră.
Şi am tresărit din vis
Căutând omul cu bățul,
Poarta larg eu am deschis
Ca să uit pe veci dezmățul.
Lângă gard, sta bătrânelul
Ghemuit cu podul palmei
Implorând a milă cerul
Toate lacrimile toamnei…
Şi cu fruntea-i înghețată
Între ieri…şi-o zi de mâine
I se scurse viața toată
Aşteptând…un colț de pâine…
——————————–
Vasile COMAN
Ploiești
5 februarie 2019