Aripi frânte
Mi-e teamă, mamă, de destin;
E frig și nu aprind lumina,
Te chem ca un copil străin,
De ce-ai plecat – a cui e vina?
Copil fiind – singur si trist,
Crescut-a prin vecini feciorul,
Mi-e teamă mamă – nu rezist
Cu lacrimi reci îmi hrănesc dorul.
Răspunde, mamă, când te strig
Din bolta cerului să-mi vii,
Mi-e frică, mamă… și mi-e frig
Sunt umbră rece-ntre copii.
Mă rog la îngerașul meu
Și îl întreb seară de seară,
De ce voiește Dumnezeu
Ca mama…tata să îmi piară?!
De ce nu sunt pe cer o stea,
Sa fiu hoinar prin bolta toată,
Să te găsesc măicuța mea
Pe tine…si pe dragul tată?!
——————————–
Vasile COMAN
Ploiești
18 octombrie, 2016