Varga Istvan ATTILA: Nevoite vorbe lipsite de adevăr (poezii)

Scursele minciuni

 

Minciuni…

Scurse.

Izvorâte,

Din locuri,

Al lumilor,

Ascunse…

 

Dezvelite,

în lumi…

Mărginite.

Prin cuvenite,

nevoite…

 

Nevoite,

A le rosti,

deși…

rostiri,

ale lor,

le distruge,

ne nimicesc…

Cel ridicat,

de El,

prin El.

 

Nerostitul tăcerii întrerupte

 

Închise.

De tot,

și cu…

Cu totul,

în acele….

Cuvântări.

Cuvinte dense,

răsturnate,

Deseori…

nerăsplătite,

lipsite…

 

cuvinte,

închise,

în sinele,

din nou,

din noi.

 

Cuvântări,

Lipsite…

De voințe,

sensuri

și fapte…

doar rostite,

în nerostitul,

tăcerii întrerupte!

 

 

Rupte-s rosturile ne…

 

Rupte-s

Vorbele,

Nesuferite,

Din acele…

Paradise,

Neconcepute.

 

Rupte-s

Cuvintele,

Rostite,

Din doruri,

Dorințe…

De a negate,

De a ne nega.

 

Rupte-s

De noi,

Tot ce e

Tot străinul

De real,

Că minciuni,

Nimicuri,

Rostim…

A le ridica.

————————–

Varga Istvan ATTILA

Zalău

10 august 2019

Lasă un răspuns