Neinspirate strângeri
Îmblânzindu-ţi uşor,
pe nesimţite…
necrezute doruri,
durerile neinspirate,
de a fi cuprinse…
În nevoințele
Inexistent,
Dar a tot…
Necuprinse.
Ce ne cuprind
În a lor pufoase,
Dulci atingeri!
Asupritoare strângeri…
Nemeritate mângâieri.
Totuşi neînfricat cădem
Pășind in gol,
Cu picioare,
De viață neatinse.
…
Neatingând,
Pământul
Și fiind(ul).
Pășind in urme,
al umbrelor,
Groaznice hău
Totuşi neînfricat.
Cad, decad
şi recad.
Nu singur.
Nu eu.
Cu totul,
cu toţii…
strigând,
urlând…
al şoaptelor
zgomotos
drum.
Reţinut de umbra umbrelei
Neîntors…
De priviri,
a Lumii…
Luminate,
surâs!
Sub umbrele,
Umbrelei…
Călcăm in gol.
Spre tine…
Fugind,
Oprit am fost.
Acelei dragi
Umbrele,
}n tine…
Prin tine…
A neființei umbre
Mi-a ținut…
Reţinut, am fost!
A necesarului
Gol de necuprins
Între noi s-a deschis
—————————-
Varga István ATTILA
11 ianuarie 2020