Valeriu CÎMPEANU: Poeme

AMENDAMENT

 

M-ai născut prea târziu mamă
sau poate prea devreme
îngrozită de spaime și de anateme
M-ai greșit mamă,dar nu te acuz
căci ai crezut într-un Dumnezeu obtuz

De câte ori nu te-am rugat
să mă mai naști o dată
într-o lume mai bună și mai dreaptă
dar prea încrezătoare în Dumnezeul tău ateu
ai uitat mamă,ai uitat mereu…

De ce n-ai uitat mamă să mă faci
de ce n-ai amânat,de ce nu mai uitat…
n-ai avut mamă curaj să renunți…
sau măcar curajul să mă arunci
printre hiene și mamuți
poate trăiam mai bine- atunci…

Tu,prea pierdut-o în lumea celor drepți
în care însingurată mă aștepți
nu vezi cum se moare în cruntă disperare
cum mor copii,mame și tați
de schije sfârtecați…!

Mai naște-mă mamă iar
să fiu Iov dar și Icar
să ard cerul plin de stele
doar cu dorurile mele…

Iar de nu poți să mă faci
fă-mă iarbă să mă calci
cerbii să mă pască iar
în nemargini de hotar…
Fă-mă paznicul de far
ca prin nopți să lumin iar…

 

ÎNSINGURARE

 

Ce știți voi despre singuratatea mea
tăcută-n cuvinte…
răsădită în uitare,,,,
e o mare revărsândă din mine,,,
în alte izvoare….

Se pare c-am fost
când s-a zis Fiat Lux
în întunericul ce brusc mă năștea
peste lumina ce mă gândea,,,

Se pare c-am fost
că sunt
și voi fi
în Cuvântul ce , Doamne ,
nici Tu n-ai să-l știi…

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

18 decembrie, 2018

Lasă un răspuns