NOSTALGII
Cum aș putea uita
trilul privighetorii unduind
sub luna pădurii adormită
șipotul ploii prin teii
îmbătați de miresme
cerul picurând de stele
prin roua nopților senine
când mut de mirare
simt cum totul renaște
și curge prin mine
în nesfârșirea aceasta
ce mă dilată și doare…
Dă-mi Doamne, putere
să-ți pun la picioare
această celestă mirare
ce mă-nfioară și doare…
După potop
Trecuse potopul
Spulberase tot
Locuiam o vocală
a zeului Toth…
Se bucura iarba
Se bucurau florile
lumina mi se dădea-n dar
odată cu zorile
Undeva, de departe,
stăpână pe timp
îmi zâmbea Tristeţea
din alt anotimp…
Stătea lungită şi goală
într-o altă vocală
aşteptând peţitorii
s-o ceară…
Nu ştiu, era zi, era seară
eram eu, erai tu…
nu vor şti-o niciodată
clipele de-atunci, de-acu…
Ruguri in asteptare
CÂNDVA
Cândva vor plânge cuvintele
în urma mea pierdută
c-am să le las să spună ele
ce încă eu nu am reușit să spun
pe lungul drum al drumului fără de drum
atât de searbăd și postum
Nu știu dacă barca mă va aștepta
la mal sau în largul pustiu
ca să străbat Styxul în lung și nu în lat
să fiu călător spre un alt liman
unde să aflu de mai există ceva
ce de-o viață am vrut ca să știu
dacă Dincolo mai este ceva
ca să mă bucur sau să mă tem
dacă nu cumva însăși vecia promisă
nu e decât o mare cacealma.
—————————-
Valeriu CÎMPEANU
Volumul meu de poezii: ,,Singur prin cuvinte„.