M-apucă, Doamne, câte un dor,
să merg pe malul unei ape,
pe unde am copilărit,
iar satul să îl simt aproape…
.
Să văd livada mea de pruni,
că tare îmi e dor de ea
și dac-am să privesc atent,
găsesc copilăria mea…
.
Sub nucul mare și rotat,
s-ascult cum cântă păsărele,
să uit că anii au trecut,
să uit de dorurile grele…
.
Să văd pe mama și pe tata,
cum udă varza din grădină,
cu apa limpede, curată,
din Beica, clipocind lumină…
.
Iar seara să ne strângem toți,
pe prispa mare de la casă,
să țină greierii concert,
sub raza Lunii de mătasă…
.
S-adorm, târziu, visând frumos,
sub cerul clar, spuzit de stele,
dar… ce păcat, că toate acestea,
sunt doar în visurile mele…
.
Titina Nica Țene