Minunea clipei
Magia cuvântului căzut în temniță
Se-nalță pe rafturile cunoașterii vechi
Și scripturile se grăbesc să rostească sentințe –
Ravagii ce vor schimba universul întreg.
Minunea clipei limpezește zarea –
Printre iluzii stăpânești orice,
Pe margini de prăpăstii arătarea
Privirea-ți poate amăgi.
Văzduhul speriat prin mreji tresare –
Te amețesc miresme-adânci,
De parcă totul e-n mișcare,
De parcă totul este sfânt.
Miracolul de-l vei putea străbate
Ajungi s-atingi minunea la-ntâmplare
Și-nțelepciunea pare-a fi eroare –
Când fericirea se destramă-n clipă.
Tatiana DABIJA