LAMPAGII NOCTURNI
S-au înmulțit dușmanii ca golanii
Și toți îți cer ce nu le mai poți da,
În sufletu-ți aceștia bat piroane
Optând: «Rabdă Iisus! De ce tu n-ai răbda?»
«Prietenii» cu măștile din ceară
La greu – și-arată ochii fumurii.
De ce trădările au început să doară,
Atunci când parcă nu te-aștepți să știi?
Îngăduința, pagini din psaltire
A răsfoit, răspunsuri căutând,
Și neputința care din smintire,
Usucă sufletul necontenit.
Fă bine, binele înmulțește
Din rodul său, veșmânt neprihănit.
«Prietenul», meschin când te lovește,
Lasă-l să plece pe-un tărâm mai blând.
Fă, Doamne mila ta să crească
În cei ce sunt trădați și umiliți.
Tu adevărul îl cunoști, să dăinuiască
Cuvântul Tău de-a pururea slăvit.
Din bârfe nu-ți clădești un nume,
Te biciuiești când ai vorbit greșit.
E vertical și echilibru-n lume,
Precum grăuntele în solu-i încolțit.
Nu judec, Doamne, goliciunea minții –
Un secol care naște mulți eroi.
Aștept după războiul care va învinge,
Să nu dispară omenescul printre noi.
Ascult cum răsăritul cerne lanțuri
Din focul lampagiilor nocturni.
Târziu e, mă întorc acasă –
Cetatea mea zidită-n rugăciuni.
–––––––––––––––-
Tatiana DABIJA
Chișinău, Basarabia
24 noiembrie, 2018