Tatiana DABIJA: Lampagii nocturni

LAMPAGII NOCTURNI

 

S-au înmulțit dușmanii ca golanii

Și toți îți cer ce nu le mai poți da,

În sufletu-ți aceștia bat piroane

Optând: «Rabdă Iisus! De ce tu n-ai răbda?»

 

«Prietenii» cu măștile din ceară

La greu –  și-arată ochii fumurii.

De ce trădările au început să doară,

Atunci când parcă nu te-aștepți să știi?

 

Îngăduința, pagini din psaltire

A răsfoit, răspunsuri căutând,

Și neputința care din smintire,

Usucă sufletul necontenit.

 

Fă bine, binele înmulțește

Din rodul său, veșmânt neprihănit.

«Prietenul», meschin când te lovește,

Lasă-l să plece pe-un tărâm mai blând.

 

Fă, Doamne mila ta să crească

În cei ce sunt trădați și umiliți.

Tu adevărul îl cunoști, să dăinuiască

Cuvântul Tău de-a pururea slăvit.

 

 

Din bârfe nu-ți clădești un nume,

Te biciuiești când ai vorbit greșit.

E vertical și echilibru-n lume,

Precum grăuntele în solu-i încolțit.

 

Nu judec, Doamne, goliciunea minții –

Un secol care naște mulți eroi.

Aștept după războiul care va învinge,

Să nu dispară omenescul printre noi.

 

Ascult cum răsăritul cerne lanțuri

Din focul lampagiilor nocturni.

Târziu e, mă întorc acasă –

Cetatea mea zidită-n rugăciuni.

–––––––––––––––-

Tatiana DABIJA

Chișinău, Basarabia

24 noiembrie, 2018

Tatiana DABIJA: Tristețea nu are anotimp…

TRISTEŢEA NU ARE ANOTIMP…

 

Tristețea nu are anotimp –

Sub umbra nopților par toate trecătoare,

Veacurile rămân desfigurate în timp

Și-n calea lor se-mpletesc felinare.

Tristețea nu are anotimp

Când haina ei se-avântă în mișcare,

Se sparg secundele rănite de pământ

De parcă timpul o pune la-ncercare.

Tristețea nu are anotimp –

Din unghiul său statornic te veghează, Continue reading „Tatiana DABIJA: Tristețea nu are anotimp…”