ZAMFIR ANGHEL DAN: Iubiri virtuale (fragment)

           Primise ordin să plece în armată. Era prieten cu cea mai frumoasă fată din sat. Mocanca, cum i se zicea. Semăna așa de mult cu Sofia Loren că ziceai că e copia ei. Așa era moda pe atunci, Sofia fiind un fel de model de măsură a frumuseții fetelor. Toți băieții o curtau, în special cei mai mari și plini de ei, veniți de la oraș, frumos îmbrăcați, curați, educați.

            Elena însă îl preferase pe el, Dumnezeu știe de ce. Ce-i drept era și el frumușel foc, se îmbrăca mai aiurit decât se îmbrăcau băieții obișnuiți. Un fel de rebel cu pantaloni de culoarea paiului copt, cu o havaieză de culoarea coniacului cubanez, umbla cu pletele în vânt, niciodată pieptănate sau aranjate și ele, așa vâlvoi, cum râdea singur de el. Chiar, și acum se întreba de ce l-o fi preferat Mocanca pe el? Așa îi zicea, Mocanca, că așa o chema. Când erau împreună însă el îi zicea Elena, Elena din Troia, că o mai chema și Elena, sau Leny cum o alinta când i se adresa.

            În timp ce  rula acest film la ei la cămin s-au împrietenit . În cursul zilei se întâlniseră întâmplător acasă la Uța, verișoara lui. Erau prietene amândouă și Mocanca venea mereu duminica și plecau împreună să se plimbe prin sat apoi să vadă un film.

            Era un fel de modă în perioada aceea. Fetele și băieții plecați la oraș veneau sâmbăta și duminica acasă la ei în sat și se plimbau toți frumos îmbrăcați pe șoseaua pietruită de nemți.. Erau așa de mulți că abia încăpeau pe șoseaua principală. Părinții și neamurile lor ieșeau la poartă pe bancă și își admirau fiecare odraslele.

            Ceva s-a întâmplat în curte la Uța că din clipa aceea nu își mai luau ochii unul de la  altul și plini de voioșie au plecat toți trei să se plimbe prin sat, povestind și râzând de toate glumele pe care le inventa fiecare.

            Seara au intrat să vadă filmul ,,Elena din Troia. Cum se derula o șcenă mai de groază, cu lupte și fel de fel de aventuri periculoase, Mocanca, fără să vrea, probabil, se apropia de el, parcă să o protejeze.

            A prins și el curaj și a luat mâna ei în palma lui și o ținea lângă el fără să o strângă prea tare, doar să o protejeze. Ea și-a lăsat mâna în mâna lui și chiar a început să îl strângă ușor, parcă să Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: Iubiri virtuale (fragment)”

ZAMFIR ANGHEL DAN: Gust de Femeie

GUST de  FEMEIE

 

Noroc

de aș avea

din unda ta să gust

ce gust poate avea sărutul cornean

la umbra brațelor în care m-ai inclus

cu vrerea ta

 

Aș mai scăpa eu viu din zbaterea acelei frăgezimi

și aș mai avea putere iar să gust

după ce atins

de flacăra dorințelor

aș fi

sau m-aș topi deja în creuzetul scurgerii de senzori

în care aș intra

ca într-un vis

 

Venirea ta

frumoasă corneană

ar opri stelele în loc

și universul s-ar cutremura

de m-ai lăsa

cu-o aripă de gând

să gust din jarul focului

pe trupul tău aprins

să cred

că ești cuanta mea

iubirea corneană

la care eu visam când nu știam că ești

și c-ai să vii

mireasa cerului să-mi fii

de ziua mea.

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

2 iulie 2020

ZAMFIR ANGHEL DAN: Germinație

GERMINAȚIE

            

La marginea de răsărit a câmpiei

spicul de grâu

despică dogoarea

în amiezi.

 

Bate inima pământului undeva

și în templul câmpiei

-Sămânța-

și o mână semănând,

semănând, semănând,

visul ei de floare

cu alte semințe.

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

ZAMFIR ANGHEL DAN: Genomica

GENOMICA

 

Această foarfecă moleculară a iubirii

cu care altoieşti sau secţionezi un genom

când a atins învelișul meu electronic

cu altoiul sărutului tău

sufletul meu s-a transformat într-o floare de crin

și acum

e o pădure de gânduri la marginea unei oaze

a dimineților întârziate la sânul tău

 

Soare în geam în suflet și trup

mi-ai șoptit

 

și eu curg de atunci fir de nisip

sub picioarele tale

când străbați plaja mărilor

altoindu-mi genomul

cu sărutul învelișului tău electronic

 

soare în geam în suflet și trup cornean

am mai apucat și eu să răspund

înainte ca genomul meu

să fie secționat definitiv

de altoiul sufletului tău

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

ZAMFIR ANGHEL DAN: Extras din circuitul energetic al dragostei

EXTRAS  DIN  CIRCUITUL ENERGETIC AL  DRAGOSTEI

 

Mintea mea este în palma ce îți caută mâna tremurând de emoții

Sărutul meu sexual

este în ochii ce te privesc

copleșiți de dorință

 

Pătrund în circuitul energetic al dragostei

înfășurându-mi brațele în jurul umerilor tăi

și gândul meu

posedat de gândul dorințelor tale

îți soarbe suspinul prelungit de văpaie

 

Izvorâm uniform în formele îmbrățișării

și așa ne știm fiecare pas al mișcării  cuantice

că doar orgasmul cerului

ne mai poate stinge arderea

din punctul de sprijin în care stăm  subjugați

 

Lacrima ce  curge pe sânul tău stâng

o deslușesc lunecând pe buzele mele

și văd cum din porii tăi transpirați

îmi spui ce mișcare vrei să urmeze

 

Toate formele iubirii astrale,cuantice și corneene

sunt desenate pe corpul tău

de ideile ce ne trec acuma prin minte

 

Firele de păr răvășite în jurul chipului tău

croșetează un mit prin care noi

vom intra în istoria universală a iubirilor  eterne

 

Cu mâna pe inimi

gândim că suntem trimiși

altfel nu ne ajungeam unul altuia

așa de firesc

și nu puteam desluși ce ne este scris între palme,

doar iubindu-ne în avans.

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

ZAMFIR ANGHEL DAN: Prin gând

…și

te tot văd

venind în ritmul zâmbetului ce a înflorit în colțul stâng al gurii tale

cum mersul-îți legeni

ascuns printre dorinți

și cum mă învălui în farmec de petale

și eu cum sorb

alunecarea ta în gând

 

întind un deget să îți ating venirea

și luciul apei îl sparg în unde line

încerc cu brațele a te cuprinde

și îmbrățșarea

ideii

e tot ce îmi rămâne

 

tu treci

intrând iar în adâncuri pe unde eu nu pot ajunge

și abisul

înălțimea își îndinde

depărtându-mă din nou

de atingerea

de tine

 

frumoasă corneană

vino la mine

înger blând

și ia-mă în adâncurile

pe unde te tot pierd

căutându te

prin gând

——————————

ZAMFIR ANGHEL  DAN

7 iunie 2020

ZAMFIR ANGHEL DAN: Nuanța inteligenței

….și eu

cu ce-aș putea veni

când ție

natura ți le-a dat pe toate

doar c un poem cuantic

astral și cornean

și o iubire promisă într-o carte?

 

Nu

frumoasă corneană

Tu meriți tot ce îți dorești

și universul

încă nu a inventat

spre a-ți împlini norocul

iubirilor astrale

 

Rămâi ceea ce ești

Sublimul în arta culorilor materiei inteligente

eu am să te admir în taină

la umbra visului de a te fi întâlnit

în geometriile datelăriilor

în care apari

culorilor să dai

nuanța inteligenței

ascunsă într-o călimară

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

7 iunie 2020

ZAMFIR ANGHEL DAN: Implant

IMPLANT

 

Am cerut un implant de cornee
cu speranța că în baza de date a vederilor tale
memoria mea va fi grinda de care îți vei prinde
temele zilei.

Mă găsești în codul binar al iubirii
prins în în bit ul inițial al sărutului
ce urma să l primesc

Logica bivalentă a inimii
a răstignit dantelăriea de gînduri
și implantul de azi îmi arată o cale
a ce
nu a urmat

Implant de cornee ad judecat
de logica bivalentă a unei inimii
prinsă în codul binar al iubirii
visul meu
te-a răsfățat

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

ZAMFIR ANGHEL DAN: Zvon de muguri

ZVON DE MUGURI

 

La mulți ani de ziua florilor! Femeia, floarea viului !

Dorm semințele la adăpostul ogoarelor
visându-se holde pline de rod.

Lebede polare
îsi sacrifică zborul în depărtări seculare.

Din rădăcini izvoarele urcă
în seva anotimpurilor.

Vin păsări cu aripi săgeată
în zbor aducând primenirea.

La tâmpla sufletului îmi cresc boboci de zâmbet.
Azi, de ziua florilor,
adâncurile mi se desțelenesc
cu zvonuri de muguri
colorându-mi imaginația în verdele renașterii.

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

1 Martie 2019

ZAMFIR ANGHEL DAN: Secvențiere

SECVENȚIERE

 

Vine așa o undă înmagazinată într-un cuvânt
scris pe un geam,
sau rostit într-o formă a tăcerii
și declanșează atracția ondulatorie dintre mintea mea și a ta,
dintre trupul meu și al tău
inițiind o secvențierea a inimilor noastre.

Poate în ADN avem ceva în comun,
mi-ai zis
dându-mi printr-un sărut de laborator
ceva din nucleotida ta.

Altfel cum îți explici că,
deși nu te-am văzut, nu te-am atins
simt mereu o undă care mă cheamă la ea
să văd, să ating, să simt
o pudră de stea răsărită
în ochiul meu la zenit
în chemarea mea
de dor neîmplinit?

——————————

ZAMFIR ANGHEL DAN

(Din volumul ,,Cuantice iubiri” )